De Redactia 
Sursa foto: Depozitfotos
În timp ce opinia publică din România fierbe după dezvăluirile Recorder despre culisele sistemului judiciar, în spatele ușilor închise ale instituțiilor europene se negociază una dintre cele mai riscante și, totodată, mai puțin discutate operațiuni financiare din istoria Uniunii Europene: un mega-împrumut de 210 miliarde de euro acordat Ucrainei, garantat prin activele rusești înghețate, dintre care o bună parte sunt administrate de Belgia. Este un mecanism descris de Politico drept „împrumut de reparații”, dar care, privit lucid, se aseamănă mult mai mult cu transferarea unui risc uriaș către statele membre. România, ca de obicei, intră în acest joc fără dezbatere publică, fără mandat democratic explicit și fără o evaluare serioasă a impactului bugetar pe termen lung.
Publicul român este ocupat, pe bună dreptate, cu scandalurile interne, cu tensiunile dintre magistrați, cu acuzațiile reciproce și cu imaginea unei justiții aflate în implozie morală. Această explozie de reacții emoționale a monopolizat aproape complet atenția, în timp ce, aproape invizibil, Bruxelles-ul negociază angajamente financiare care pot pune România în situația de a garanta, conform estimărilor, peste 4,4 miliarde de euro. Nu puțin și deloc ipotetic. Ci automat, dacă mecanismul este adoptat.
Coincidența temporală dintre scandalul intern care clatină credibilitatea instituțiilor judiciare și accelerarea negocierilor pentru împrumutul european ridică inevitabil întrebări. Că este sau nu o coincidență, efectul este același: atenția publicului a fost deviată de la o decizie care ar putea remodela fundamental riscurile fiscale ale României în următoarele decenii. În doar câteva zile, românii s-au împărțit în tabere, au discutat despre integritate, despre abuzuri, despre comportamentul unor judecători și procurori, în timp ce subiectul de 210 miliarde de euro aproape că nu există în spațiul public național.
Planul Comisiei Europene presupune ca statele membre să garanteze împrumutul proporțional cu venitul lor național brut, ceea ce înseamnă că Germania, Franța și Italia ar purta povara principală, dar România ar contribui, obligatoriu, cu miliarde de euro. Scopul este ca Belgia, statul care administrează aproximativ 185 de miliarde de euro în active rusești înghețate, să își dea acordul. Belgia se teme însă de riscurile juridice, Banca Centrală Europeană avertizează că mecanismul poate încălca tratatele UE, iar Statele Unite cer guvernelor europene să se opună folosirii activelor înghețate în acest mod. Cu alte cuvinte, presiunea politică trebuie crescută, iar opoziția statelor trebuie diminuată. Nimic nu amorțește spiritul critic mai eficient decât suprasaturarea publicului cu scandaluri interne.
Despre riscurile pentru România aproape nimeni nu vorbește. Dacă împrumutul este aprobat, țara noastră va garanta miliarde de euro pentru un mecanism asupra căruia nu are control direct. Dacă, în viitor, Rusia nu va plăti despăgubiri de război, Ucraina ar putea fi scutită de rambursare, iar statele garante vor suporta pierderile. Dacă Belgia sau Comisia pierd în instanțele internaționale un eventual litigiu privind legalitatea folosirii activelor înghețate, garanțiile ar putea fi executate. Iar dacă situația geopolitică se complică, România nu va avea nicio pârghie de renegociere. Este o arhitectură financiară ambițioasă, dar construită pe un teren juridic extrem de nesigur.
Această operațiune este prezentată public ca un ajutor vital pentru Ucraina. În realitate, este o redistribuire masivă a riscului financiar asupra statelor membre. Caracterul riscului rămâne geopolitic, dar factura poate deveni bugetară. Pentru România, a-și asuma o garanție de peste 4 miliarde de euro într-un moment în care deficitul se adâncește, datoria publică crește, iar economia dă semne de încetinire este un pas care ar necesita o dezbatere amplă, transparentă și responsabilă. Această dezbatere nu există.
Justiția română are nevoie de reformă, transparență și responsabilizare. Documentarul Recorder deschide o discuție necesară. Dar modul în care acest scandal acoperă în prezent tot spațiul public funcționează ca o perdea de fum perfectă. Exact acum, când România trebuie să urmărească negocierile europene cu atenția unui acționar major, societatea este distrasă spre un conflict intern, emoțional și infinit mai ușor de consumat mediatic. Exact acum, când statul român riscă să își lege viitorul fiscal de o decizie geopolitică fără precedent, capacitatea de vigilență colectivă se evaporă.
Perdeaua de fum funcționează impecabil. Iar dacă nu suntem atenți, nota de plată de 4, 4miliarde va veni tot la contribuabilul român.
Crivineanu Alin Iulian