Ciprian Ciucu, surprins de datoriile făcute sub conducerea propriei tabere

Sursa foto: facebook/CiprianCiucu

Postarea lui Ciprian Ciucu, în care anunță că Primăria Generală mai are doar 2 milioane de lei în cont, este prezentată ca o revelație dură, aproape un șoc administrativ. Doar că această „descoperire” nu este nici nouă, nici imprevizibilă și nici misterioasă. Este rezultatul unor date publice, discutate ani la rând, votate în bugete și asumate politic inclusiv de cei care astăzi se declară surprinși.

Ciucu vorbește despre „găuri structurale” și despre un buget „mâncat” de subvențiile către STB și Termoenergetica. Nimic fals aici. Problema este alta: toate aceste lucruri erau cunoscute. Nu sunt cifre apărute peste noapte, nu sunt note secrete descoperite întâmplător, ci realități bugetare discutate public de cel puțin un deceniu.

Mai mult, primar interimar al Capitalei a fost colegul său de partid, Stelian Bujduveanu, iar primarul general sub mandatul căruia s-au acumulat cele mai mari datorii este chiar actualul președinte al României, Nicușor Dan. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o moștenire toxică lăsată de un adversar politic, ci despre o continuitate administrativă și politică.

De aceea, discursul lui Ciucu sună mai degrabă a replică de frizer exasperat: „Uf, cine te-o fi tuns înaintea mea?”, sau de mecanic moralist: „Băi, cine ți-a reparat mașina înainte? Clar nu știa meserie.” Doar că, în acest caz, frizerii și mecanicii lucrează în aceeași echipă.

Când Ciprian Ciucu spune că „PMB nu mai poate fi doar o agenție de plăți”, are dreptate. Când afirmă că bugetul ar trebui să meargă către investiții și dezvoltare, spune exact ce așteaptă bucureștenii de ani de zile. Dar aceste adevăruri nu pot fi ambalate credibil sub forma unei revelații târzii. Ele sunt probleme vechi, iar prezentarea lor ca descoperiri recente nu face decât să amâne asumarea reală.

Mai mult, apelul la premier și la ministrul de Finanțe, deși necesar pragmatic, transmite și un mesaj periculos: că Bucureștiul trebuie salvat din exterior, fără ca cineva să răspundă clar pentru deciziile care au dus aici. Așa se naște cercul vicios al administrației românești: toți constată, nimeni nu răspunde.

În final, da, Nicușor Dan a avut dreptate când a spus că Primăria Capitalei nu poate funcționa doar ca o casierie de subvenții. Dar la fel de adevărat este că acest diagnostic este vechi, cunoscut și repetat. Diferența dintre un lider credibil și unul oportunist nu stă în constatare, ci în momentul în care o faci și în cât de sincer îți recunoști propria parte de responsabilitate.

Bucureștiul nu mai are nevoie de politicieni mirați de realitate. Are nevoie de unii care să spună clar: „Știam, am greșit, acum schimbăm.” Orice altceva rămâne doar retorică de service.