Sursa foto: Agerpres
Nu știu vouă cum vi se pare, însă eu simt cum revine duhoarea comunismului obedient. Am spus mereu că istoria are glume în program și că vremuri pe care le credeam apuse pot reveni deghizate sub alte straie ideologice.
Sub masca progresismului a revenit în forță epoca pumnului în gură și a odelor închinate conducătorului iubit. Statul român a redevenit regim opresiv, interzicând libertatea de exprimare, limitând accesul cetățenilor la guvernare și promovând cultul personalității. Românii s-au adaptat rapid la context și s-au repliat, unii alegând să se alinieze în spatele secretarilor de partid, iar ceilalți de partea rezistenței.
Democrația originală românească a înțeles că nu mai poate să mintă la nesfârșit și a decis să se reinventeze. Sistemul politic presupus democratic a priceput că i s-a apropiat termenul de expirare și a ales să nu se mai poarte cu mănuși. Deși nimeni nu credea că mai este posibil au reînceput arestările politice și acesta este doar începutul. Revine sloganul: cine nu e cu noi e împotriva noastră.
Revine politica fricii și a cultului personalității. Până la o nouă Cântare a României mai avem un singur pas. Pionierii de ieri care recitau poezii patriotice sunt influencerii de azi, dispuși să înghită orice umilință pentru o poză cu iubitul conducător.
În asemenea context cei care au gâtul îngust și nu pot să înghită mizerii vor trebui să își analizeze fulgerător opțiunile. Cei care vor liniște trebuie să tacă, iar cei care nu pot să tacă trebuie să plece. Încă mai avem avantajul porții deschise, însă cu fiecare zi care trece ne apropiem de momentul în care vom fi nevoiți să sărim gardul.






