Editorial: Mobilizarea improvizată. România bifează exerciții, nu pregătirea reală.

Sursa foto: mapn.ro

Exercițiul de mobilizare MOBEX B-IF-25, desfășurat în aceste zile în București și Ilfov, a scos la iveală mai mult decât un simplu test logistic: a dezvăluit o imagine îngrijorătoare despre capacitatea reală a instituțiilor noastre de a reacționa coerent într-o situație de criză. De la cozi interminabile și ordine primite peste noapte, până la echipamente lipsă și reacții politice acide, totul pare desprins mai degrabă dintr-un scenariu de improvizație decât dintr-o strategie militară bine planificată.

Ca ofițer în rezervă care a avut atribuții directe privind planificarea, organizarea și controlul mobilizării, pot afirma fără rezerve că este imposibil să mobilizezi zece mii de persoane în doar șapte zile, în condițiile în care numărul unităților militare disponibile este redus, iar pregătirile logistice necesare sunt uriașe.
Fiecare detaliu contează, de la anunțarea rezerviștilor, efectuarea vizitelor medicale și psihologice, echiparea completă cu uniformă, vestă, cască și armament, până la prelucrarea regulilor de siguranță, antrenamentul prealabil, tragerile reale și apoi defluirea personalului. Toate acestea presupun timp, oameni, resurse și o coordonare impecabilă.

Să spui că o astfel de operațiune se poate derula realist într-o săptămână, în câteva unități, e echivalent cu a crede că o armată modernă poate fi organizată „din pix”. Realitatea este că acest exercițiu a fost mai degrabă o simulare superficială, menită să bifeze o activitate impusă la nivel politic, pentru a arăta că România este „pregătită” să mobilizeze rapid un număr mare de rezerviști. În fapt, scopul real pare să fi fost de a justifica ulterior noi cheltuieli pe armament și programe de „profesionalizare”, fără o analiză reală a eficienței.

În teren, rezerviștii au fost anunțați de pe o zi pe alta, unii direct de polițiști care le-au bătut la ușă. Aceasta nu este o dovadă de realism operațional, ci o dovadă de lipsă de respect pentru planificare. Un exercițiu nu trebuie să simuleze haosul, ci să-l evite. Într-o mobilizare reală, timpul e vital, dar în timpul unui exercițiu, scopul este învățarea, nu demonstrația forțată.

Armata nu are nevoie de exerciții făcute pentru presă, ci de seriozitate, planificare și respect față de cei care au depus jurământul militar. Când statul cere oamenilor să-și amintească de datoria față de patrie, ar fi bine ca instituțiile sale să-și amintească, la rândul lor, de datoria față de cetățeni: aceea de a nu-i trata ca pe simple cifre într-un raport bifat.

Adevărata mobilizare nu înseamnă să aduni mii de oameni la poarta unei unități. Înseamnă să le arăți că există un plan, că există încredere și că efortul lor contează. Altfel, ceea ce vedem nu e o armată pregătită, ci o instituție care mimează pregătirea în timp ce pierde, zi de zi, încrederea celor care ar trebui s-o apere.