Decizia primarului Mihai Chirica de a suspenda înfrățirea dintre Iași și Chișinău, pe motiv că primarul Ion Ceban nu mai are dreptul de a intra în spațiul Schengen, aduce în prim-plan o dilemă mai degrabă politică decât administrativă. Din punct de vedere legal, Chirica invocă faptul că legislația românească cere ca înfrățirile între orașe să permită vizite reciproce și colaborări directe între edili, lucru care, în acest moment, nu mai este posibil. Dacă unul dintre primari nu are acces în spațiul Schengen, se blochează mecanismul formal al acestei colaborări.
Totuși, înfrățirea dintre Iași și Chișinău nu s-a limitat niciodată la un simplu schimb de vizite între doi primari. Ea a fost și rămâne un simbol al legăturii istorice și culturale dintre comunitățile de pe ambele maluri ale Prutului. Din această perspectivă, suspendarea, chiar și temporară, riscă să transmită un semnal rece și să creeze percepția unei distanțări artificiale între două orașe care împărtășesc valori, tradiții și interese comune.
O altă întrebare firească este dacă o problemă punctuală legată de statutul unui lider ar trebui să ducă la anularea unei legături între comunități. Colaborarea dintre orașe nu se reduce la relația personală dintre doi primari, ci presupune schimburi culturale, educaționale, economice și sociale care îi privesc pe cetățeni. În acest sens, decizia de suspendare pare să lovească mai mult în oameni decât în structurile administrative.
Poate că o abordare mai constructivă ar fi păstrarea înfrățirii și adaptarea modalităților de colaborare, prin intermediul consiliilor locale, al instituțiilor culturale sau al altor forme de dialog care nu depind de prezența directă a primarilor. Astfel, s-ar evita un gest radical și s-ar conserva ceea ce este esențial: legătura dintre comunități.
Cazul acesta arată cât de vulnerabile pot fi relațiile simbolice atunci când sunt puse în balanță cu constrângerile politice și diplomatice. În final, Iașul și Chișinăul nu sunt doar doi edili aflați vremelnic la conducere, ci orașe cu istorie comună și cu un potențial de cooperare care depășește ciclurile politice. A rupe sau a suspenda o astfel de legătură doar pentru că se schimbă contextul internațional pare să însemne că prietenia dintre comunități este condiționată de factori care ar trebui să rămână exteriori acesteia.
