De Redactia 
SUA și China intră într-o nouă etapă a competiției pentru dominația aeriană, modernizându-și flotele cu o viteză fără precedent și pregătindu-se pentru un posibil conflict în Pacific. Americanii avansează cu avionul de vânătoare F-47, un model de generația a șasea dezvoltat de Boeing, după ce programul a fost repornit în 2024. Primul zbor este programat pentru 2028, iar aparatul va deveni elementul central al viitoarei superiorități aeriene americane. În paralel, bombardierul invizibil B-21 Raider parcurge fazele de testare la baza Edwards, Pentagonul intenționând să achiziționeze cel puțin 100 de unități, capabile să penetreze spațiul aerian puternic apărat al Chinei.
Strategia americană include și drone de luptă colaborative, capabile să fie controlate simultan de un pilot și să însoțească avioanele cu echipaj. Prototipurile dezvoltate de companii precum Anduril și General Atomics sunt deja operaționale, consolidând avansul tehnologic al SUA în integrarea sistemelor autonome. Experți militari americani susțin că, în ciuda dominației Chinei pe piața dronelor comerciale, Beijingul rămâne în urmă la capitolul drone militare avansate, în special în domeniul stealth și al platformelor de recunoaștere.
În același timp, China recuperează rapid terenul pierdut. Avionul invizibil J-20 a primit noul motor WS-15, care promite performanțe apropiate de cele ale aparatelor americane. Beijingul și-a lansat și cel de-al treilea portavion, Fujian, primul echipat cu catapulte electromagnetice, ceea ce îi permite să opereze avioane de generație avansată direct de pe mare. Modernizarea flotei aeriene și navale, combinată cu rețeaua extinsă de rachete balistice și de croazieră, conturează o capacitate defensivă stratificată, orientată către descurajarea sau blocarea intervenției americane într-un eventual conflict.
Analiștii americani atrag atenția că strategia Chinei se bazează pe lovituri preventive asupra bazelor aeriene din Japonia, Okinawa și Guam. Exercițiile militare chineze includ constant scenarii de atac asupra pistelor, în timp ce Statele Unite sunt acuzate de „neglijență” în protejarea propriilor baze. În simulările de război, rachetele chineze reușesc adesea să distrugă un număr semnificativ de aeronave americane chiar înainte ca lupta aeriană să înceapă.
Competiția dintre cele două puteri urmează două filosofii distincte: SUA mizează pe o flotă mai mică, dar extrem de avansată, integrată cu inteligență artificială și senzori de ultimă generație, capabilă să lovească de la distanță. China, în schimb, investește în volum – luptători numeroși, rachete și avioane de transport menite să copleșească logistica adversarului. Ambele armate se confruntă însă cu aceeași provocare: supraviețuirea în interiorul „bulei” de rachete cu rază lungă a Chinei.
Experții cred că următorul deceniu al competiției aeriene va fi mai puțin despre lupte aer-aer și mai mult despre protejarea infrastructurii de la sol. Supraviețuirea avioanelor devine o problemă de mobilitate și dispersie, nu doar de tehnologie. Bugetul Pentagonului pentru anii 2026–2027 va fi decisiv pentru ritmul în care SUA își pot dezvolta F-47, B-21 și flota de drone colaborative – sisteme care vor defini echilibrul strategic până în anii 2030.
După decenii în care supremația aeriană americană părea incontestabilă, dinamica din Pacific s-a schimbat radical. Ritmul accelerat al modernizării chineze transformă această competiție într-una strânsă, în care niciuna dintre părți nu mai poate considera dominanța aeriană drept un fapt garantat.