Dominic Fritz, atac la baionetă împotriva magistraților

Sursa foto: facebook/dominicprimar

Curtea Constituțională a respins astăzi legea Guvernului Bolojan privind tăierea pensiilor speciale ale magistraților. O decizie previzibilă, bazată pe o problemă de procedură, nu de conținut. Dar pentru Dominic Fritz, liderul USR, acest verdict a fost pretextul perfect pentru a-și relua discursul populist despre „privilegii”, „nedreptăți” și „curajul de a reforma statul”.

„Dacă legea e respinsă pe formă, o refacem. Dacă e respinsă pe fond, facem referendum!”, spune Fritz. Sună mobilizator, aproape eroic — dar în realitate este o confuzie gravă între politică și justiție, între democrație și activism.

Aceeași Curte Constituțională care, acum câteva luni, a invalidat alegerile din România și i-a oferit lui Fritz prilejul de a poza alături de Nicușor Dan ca președinte, era atunci, în ochii săi, un bastion al legalității. Când CCR aplică legea într-un fel care servește interesului USR, devine „corectă” și „responsabilă”. Când aceeași instituție respinge o lege prost făcută, brusc devine „un obstacol în calea reformei”.

Este un dublu standard tipic unui politician care își construiește imaginea pe moralism, dar refuză regulile atunci când nu îi convin.

Dominic Fritz vorbește despre „curajul de a reforma statul”, însă ignoră un detaliu fundamental: legea nu poate fi făcută împotriva Constituției. Curajul adevărat nu este să sfidezi regulile, ci să le respecți și să schimbi ceea ce nu funcționează prin mecanisme legale.

USR s-a specializat în a transforma fiecare decizie instituțională într-un pretext de campanie. Fiecare verdict al CCR, fiecare conflict politic, devine o oportunitate de a poza în apărătorul „românilor cinstiți” împotriva unui sistem imaginar al „privilegiaților”. Numai că între sloganuri și guvernare există o distanță pe care populismul nu o poate acoperi.

Fritz vorbește despre statul care trebuie „să funcționeze pentru toți cetățenii”, dar uită că el însuși este un președinte de partid care nici măcar nu deține cetățenia română. Un simbol viu al paradoxului: un politician străin care cere „curățenie” într-un stat al cărui contract social nu i se aplică pe deplin.

Curtea Constituțională nu a apărat „privilegii”, ci a constatat că o lege nu poate fi adoptată fără respectarea procedurii — exact ceea ce garantează statul de drept. Dacă Guvernul și Parlamentul nu au respectat legea, vina nu este a magistraților, ci a celor care au grăbit o reformă doar pentru a bifa un obiectiv politic.

Să faci un referendum împotriva Constituției doar pentru că nu-ți convine interpretarea ei nu e curaj, ci periculos amatorism. Statul de drept nu este opțional, iar justiția nu poate fi tratată ca un adversar politic.

Dominic Fritz vrea să reformeze statul, dar începe prin a lovi în una dintre instituțiile care îl garantează. Un paradox pe cât de convenabil, pe atât de toxic.