De Redactia 
Ministrul Educației, Daniel David, a ieșit public cu un discurs lacrimogen despre cum rămânerea sa în funcție a fost „un act de patriotism”. În realitate, însă, nu vorbim nici de patriotism, nici de sacrificiu, ci de un calcul rece, făcut în culisele politicii, acolo unde deciziile nu au nicio legătură cu interesul public.
Criza bugetară pe care o invocă Guvernul pare mai degrabă o construcție convenabilă, menită să justifice măsuri de austeritate și, mai grav, pregătirea terenului pentru vânzarea companiilor strategice ale statului. Iar rolul lui Daniel David a fost exact acesta: să dea o față „respectabilă” unei politici care nu are nimic de-a face cu educația și nici cu binele societății.
Cifrele o dovedesc: așa-zisa „reformă” din educație reduce deficitul bugetar cu doar 0,2%. O cifră ridicolă, care arată că tot efortul este un pretext, nu o soluție. Și totuși, ministrul își asumă rolul de „responsabil pentru țară”, în timp ce sistemul rămâne în aceeași criză perpetuă de finanțare.
Mai mult, Daniel David nu a fost aruncat într-un joc, ci a acceptat să-l joace. Fără afiliere politică, cu garanția că se poate întoarce oricând la catedra de la „Babeș-Bolyai”, a intrat în Guvern cu binecuvântarea lui Ilie Bolojan – singurul care știe exact ce beneficii ascunse i-au fost promise. Nu vorbim, deci, de un „pion de sacrificiu”, ci de un actor conștient într-o piesă scrisă dinainte.
Patriotismul invocat de ministru este doar un paravan. În spatele lui se ascund măsuri de austeritate care nu rezolvă nimic și un plan economic în care educația devine doar carne de tun. Dacă ar fi fost cu adevărat patriot, Daniel David ar fi spus lucrurilor pe nume: că educația nu poate fi redusă la cifre și că România nu poate fi „salvată” prin tăieri simbolice, ci prin investiții reale.
Dar adevărul e incomod. E mai simplu să joci rolul de tehnocrat responsabil, să-ți asumi câteva luni de uzură publică și apoi să te retragi confortabil în mediul universitar, lăsând în urmă un sistem și mai șubred.
Cine câștigă din acest joc nu sunt profesorii, nu sunt studenții și nici societatea. Câștigă doar cei care, sub umbrela unei „crize inventate”, pregătesc pas cu pas terenul pentru vânzarea resurselor strategice ale statului. Restul – vorbe goale sub lozinca patriotismului.
Crivineanu Alin Iulian