De Redactia 
La un an de la căderea regimului Bashar al-Assad, Siria traversează o nouă perioadă de instabilitate majoră. Sâmbătă, 17 ianuarie 2026, Armata Siriană a raportat preluarea controlului asupra orașelor strategice Deir Hafer și Maskana, precum și a zeci de sate din estul guvernoratului Alep. Avansul are loc în contextul retragerii Forțelor Democrate Siriene (SDF) în baza unui acord internațional, însă procesul este marcat de ciocniri violente și acuzații reciproce de încălcare a armistițiului. Armata a declarat zona de la vest de Eufrat „zonă militară închisă”, în timp ce unitățile de elită au securizat podul Shuaib al-Dhikr pentru a preveni distrugerea acestuia.
Tensiunile au escaladat la periferia orașului Raqqa, unde forțele guvernamentale au ocupat cetatea istorică al-Rasafa și șapte sate adiacente, apropiindu-se de aeroportul militar Tabqa. În timp ce în Maskana au fost raportate focuri de armă festive și scene de celebrare după intrarea trupelor, SDF susține că „respinge atacuri trădătoare” în Dibsi Afnan și că își consolidează liniile defensive. Pe cerul regiunilor de conflict au fost observate avioane ale coaliției conduse de SUA, care au lansat rachete de semnalizare (flares) deasupra zonelor de contact dintre armată și facțiunile kurde, într-o tentativă de descurajare a ostilităților.
Pe plan diplomatic, emisarul special al SUA pentru Siria, Tom Barrack, a purtat discuții de urgență în Erbil cu liderii kurzi irakieni pentru a media criza. Deși președintele Ahmed al-Sharaa a emis un nou decret privind drepturile kurzilor, analiștii și liderii politici kurzi consideră măsura insuficientă, solicitând garanții constituționale și recunoașterea oficială a limbii și culturii kurde. În timp ce armata siriană susține că deține zeci de luptători SDF care ar fi dezertat, rolul mediator al Statelor Unite rămâne critic pentru a preveni un război total între noile autorități de la Damasc și forțele kurde care au controlat nord-estul țării în ultimul deceniu.