De Redactia 
Sursa foto: Reuters
Italia culege astăzi roadele unei politici economice consecvente și prudente, care a transformat aurul într-un pilon de stabilitate financiară. În timp ce alte state europene au ales să-și lichideze o parte din rezerve în perioade de criză, Banca Italiei a păstrat cu tenacitate fiecare lingou, iar decizia se dovedește profitabilă acum, când prețul aurului atinge noi recorduri.
Italia deține în prezent 2.452 de tone de aur, potrivit Consiliului Mondial al Aurului — a treia cea mai mare rezervă națională din lume, după Statele Unite și Germania. Valoarea acestui stoc depășește 300 de miliarde de dolari, echivalentul a circa 13% din produsul intern brut al țării. Peste 1.100 de tone se află depozitate în seiful Băncii Italiei de la Palazzo Koch, la câteva minute de mers pe jos de Colosseum, iar restul este păstrat în SUA, Marea Britanie și Elveția.
Această rezervă impresionantă nu este rezultatul unei simple politici economice, ci al unei tradiții istorice care leagă Italia de metalul prețios de mii de ani. De la etrusci și monedele de aur ale Romei antice, până la florinii din Florența medievală, aurul a fost simbolul stabilității și al puterii economice. După cel de-Al Doilea Război Mondial, când naziștii au jefuit peste 120 de tone din rezervele țării, Italia a reconstruit pas cu pas stocul pierdut. În anii ’60, rezervele depășiseră deja 1.400 de tone, iar mare parte din lingourile confiscate fuseseră recuperate.
În perioadele de criză, Roma a rezistat constant presiunilor de a vinde aurul. Chiar și în momente dificile — cum au fost șocurile petroliere din anii ’70 sau criza financiară din 2008 — Banca Italiei a refuzat să își sacrifice rezervele. „Aurul este ca argintăria familiei, ceasul prețios al bunicului — ultima soluție în vremuri de criză”, scria Salvatore Rossi, fost guvernator adjunct al instituției, în cartea sa Oro.
Experții economici consideră că această politică s-a dovedit vizionară. „Instabilitatea monetară din ultimele decenii a făcut din aur simbolul suprem al solidității financiare”, afirmă Stefano Caselli, decan al Școlii de Management SDA Bocconi din Milano. „Decizia istorică a Băncii Italiei de a nu vinde aurul pare astăzi mai actuală ca oricând.”
Aurul reprezintă în prezent aproape 75% din rezervele totale ale Italiei, față de media de 66,5% în zona euro. Iar valoarea acestuia crește constant, într-un context global marcat de incertitudini geopolitice, inflație și volatilitate a piețelor financiare.
Chiar dacă unii politicieni au sugerat că o vânzare parțială a rezervelor ar putea contribui la reducerea uriașei datorii publice — estimată la peste 3 trilioane de euro, adică 137% din PIB — analiștii avertizează că un astfel de pas ar fi mai degrabă simbolic decât eficient. „Vânzarea nici măcar a jumătate din rezerve nu ar rezolva problema datoriilor Italiei”, spune Giacomo Chiorino, analist la Banca Patrimoni Sella & C.
Astfel, Italia își menține aurul acolo unde îi este locul — în seifurile de încredere, păzit ca o comoară națională. Într-o lume în care criptomonedele și activele digitale se confruntă cu volatilitate, metalul galben rămâne cel mai sigur pariu. „Într-un moment în care ordinea mondială se redesenează, băncile centrale dețin cel mai fierbinte activ”, afirmă Caselli. „Și fac bine că nu vând.”