De Redactia 
Sursa foto: MApN
Noua Strategie Națională de Apărare propusă de președintele Nicușor Dan, sub conceptul „independența solidară”, ridică mai multe semne de întrebare privind fezabilitatea și aplicabilitatea ei. Deși documentul vorbește despre consolidarea rolului României în Europa de Sud-Est și combaterea corupției, planul rămâne în mare parte teoretic, fără mecanisme concrete pentru implementarea obiectivelor ambițioase.
Strategia se concentrează pe implicarea serviciilor de informații în colectarea datelor despre corupție, însă nu clarifică cum va fi asigurată independența justiției și cum vor fi protejate drepturile cetățenilor în acest proces. În contextul în care administrația publică rămâne ineficientă și guvernarea suferă de lipsa datelor operative, astfel de măsuri ar putea crea mai multă birocrație decât rezultate concrete.
Obiectivele privind creșterea cheltuielilor pentru apărare până la 5% din PIB și consolidarea flotei militare vin într-un context de resurse limitate și investiții întârziate, ridicând întrebarea dacă aceste promisiuni pot fi realizate fără o planificare economică solidă. În plus, ambiția de a poziționa România drept principala putere a regiunii pare nerealistă în raport cu vulnerabilitățile interne: educație precarizată, cercetare și inovare subdezvoltate, polarizare politică și presiuni asupra statului de drept.
În esență, Strategia Națională de Apărare propusă de Nicușor Dan este mai mult o declarație de intenție decât un plan concret. Lipsa unor pași operaționali clari și a unor garanții pentru aplicarea politicilor critice ar putea transforma aceste ambiții în promisiuni neonorate, în timp ce vulnerabilitățile structurale ale României rămân nerezolvate.
Crivineanu Alin Iulian