Iartă-mă!

de la o vreme femeile au început
să miroasă a fân proaspăt
ori a tămâie
nici nu mai ştiu
de când n-am mai strâns-o pe mama
în braţe
şi de când nu i-am mai spus
că o iubesc
acum
mi-e teamă să mă întorc
acasă
am visat că porţile sunt ferecate
de îngeri cu ochi pământii
oglinzile sunt întoarse spre asfinţit
icoana de la intrare a dispărut
iar lanţul câinelui e gol
iartă-mă mamă
că n-am venit nici anul ăsta de paşte
îţi trimit totuşi scrisoarea asta
pe care s-o ţii sub pernă
îmi pare rău
e târziu şi
îmi simt pleoapele grele de somn
cred că la noapte o să visez
că femeile miros a fân proaspăt
şi a tămâie