Editura Centrul Tehnic-Editorial al Armatei anunță publicarea volumului de poezii vizuale „Un om, o stea”, semnat de Alin Crivineanu. Această lucrare nu este doar o colecție de versuri, ci o „călătorie printre umbre și lumină”, oferind cititorului instantanee ale unui suflet care pendulează între realitate și vis.
Autorul își definește creația ca fiind un spațiu al „sincerității fără mască”, unde poezia nu predică și nu oferă răspunsuri, ci respiră odată cu emoțiile, fricile și dorințele umane. Structurat ca un dialog interior, volumul invită la introspecție, explorând teme profunde precum iubirea care rănește, neputința și căutarea identității într-o lume digitalizată și distantă.
„Scriu pentru că nu pot să nu scriu”, mărturisește Alin Crivineanu în nota autorului, subliniind că fiecare vers este o fereastră către sine. De la metafora „curcubeului din palme” până la proiecțiile astrale din „La capătul infinitului”, volumul promite o experiență senzorială unică pentru toți cei care caută „lumina unui infinit ascuns”.
Cartea este disponibilă acum pe editorul.ro, fiind o invitație deschisă către toți cei care vor să descopere ce se întâmplă atunci când „stelele care se nasc și mor au inventat cuvântul dor”.
Recenzie Grigore Radoslavescu (scriitor, jurnalist):
„Un vers deosebit de variat şi de bun gust
Într-o lume în care fantezia globalistă, jocul intergalactic, culoarea mereu schimbătoare şi poezia ca frumusețe și adevăr sunt pe cale de dispariţie, într-un secol al vitezei, al posta devărului, al forfotei continue şi al neliniştii, întâlnim un suflet plin de gingăşie, un suflet iubitor de artă, de vers, culoare şi frumos, un suflet care, cu epoleți pe umăr, nu a uitat nicicând să viseze la stele, să se joace şi să compună: Alin Crivineanu.
Ne-o destăinuie chiar poezia cu care deschide volumul:
sunt soare, lumină, petală, tăcere
iubire, cădere, putere, cuvânt
sunt zâmbet, clepsidră, vioară, plăcere
durere, culoare, mirare, pământ
sunt susur, licoare, privire, urcuș
nisip, supărare, explozie, teamă
sunt nor, plecăciune, simțire, arcuș
speranță, coroană, săgeată, aramă
atât sunt eu
curcubeu
Prin poeziile sale, însoțite de o grafică pe măsură, Alin Crivineanu oferă cititorilor săi un vers deosebit de variat şi de bun gust, cu un conţinut de o simplitate copleşitoare. Un vers direct, pe înţelesul tuturor, care exprimă trăirile dragostei.
Cum poate admira cineva un răsărit de soare fără a simți dragoste?
Cum poate vedea frumusețea lucrurilor, frumusețea cuvintelor, a sunetelor, a cântecelor păsărilor, cum poate să vadă natura ca o dovadă a dragostei?
Fără iubire, nu i-am putea aprecia pe ceilalți:
mi-e umbră de nuc, să mă duc să apuc
soarele de mâini, să-l sucesc, să-l opresc
mi-e nor de culori, de viori, de comori
cerul să-l stric, plumb să torn
mi-e vânt de nisip, să-l împrăștii, să ţip
marea s-o sec dintr-un gât și să plec
mi-e timp, anotimp, să înot contratimp
clipa de fum s-o sugrum, s-o fac scrum
mi-e noapte de lună, s-o strivim împreună
gura de foc, să o domolesc, să o înving.
Pentru toate aceste trăiri şi sentimente, pentru versul curat, emoţionant, pentru sufletul pe care îl pune în poeziile sale dar şi pentru multe alte virtuţi pe care ni le dezvăluie prin intermediul creaţilor sale, poetul merită cu desăvârşire aprecierea cititorilor săi, printre care, onorat, mă număr!
Vă invit, aşadar, dragi prieteni, să lecturaţi cu atenţie, cu dragoste şi mai ales cu deschidere, acest prim volum de autor al distinsului meu coleg de ostășie și de gazetărie:
cine sunt eu ca să-ți răpesc trei minute din viață?
cine sunt eu ca să-ți povestesc atâtea lucruri
despre ceea ce simt, despre ceea ce văd sau aud?
cuvintele îmi par inutile, iar tu îmi pari distant
pentru că nu vrei să afli dacă plâng, dacă râd,
dacă iubesc, dacă urăsc, dacă plutesc sau zbor.
Și la Alin Crivineanu poezia este zborul pe verticală al omului şi una dintre puţinele puteri îngereşti care i-au mai rămas, jumătatea respiraţiei sale şi jumătatea visului care nu a apus tot.
Lectură plăcută!”
