De Redactia 
Cațavencu: Domnilor!… Onorabili concetățeni!… Fraților!… (plânsul îl îneacă.) Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare… suindu-mă la această tribună… pentru a vă spune și eu… (plânsul îl îneacă mai tare.)… Ca orice român, ca orice fiu al țării sale… în aceste momente solemne… (de abia se mai stăpânește) mă gândesc… la țărișoara mea… (plânsul l-a biruit de tot) la România… (plânge. Aplauze în grup)… la fericirea ei!… (același joc de amândouă părțile)… la progresul ei! (asemenea crescendo)… la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.)
Anastasiu: Dați-mi voie! Ăsta este un apel pe care îl fac acum către toţi cei care câştigă peste preşedintele României, să renunţe la un procent din veniturile lor până la sfârşitul anului viitor, voluntar, într-o proporţie oarecare. N-ai ce să faci din punct de vedere legal. Deci primul apel este către voluntariat în spiritul solidarităţii cu pensionarii cărora li s-a micşorat pensia, cu elevii care nu o să mai primească burse, cu mamele care din indemnizaţia de concediu vor plăti CASS. Să plătească şi cei care nu pot fi atinşi prin lege sau prin contracte, pentru că sunt beton. Să vină voluntar. Să spună, domnule, eu sunt de acord să am salariul mai mic până la sfârşitul anul viitor”.
Farfuridi: Dă-mi voie… Mi se pare că altcineva amăgește opinia publică…
Bogdan Ivan: Dacă ei vor decide, pentru şase luni, un an de zile, şi eu sunt dispus, dacă ei scad 20%, să-mi scad şi eu 20% din cât primesc că salariu de ministru, n-am nicio problema să fac lucrul asta, cred că o să poată să o facă şi ei.
Grupul: Bravo! (aplauze entuziaste.)
Radu Miruță: „Putem face un concurs, cine scade mai mult. Trebuie să văd care sunt banii pe care îi voi lua ca să pot să fac o astfel de analiză. Însă celor care le cer eu să-și micșoreze indemnizațiile de conducere sunt oameni care au 50.000 de lei pe lună”.
(aplauze frenetice. Pauză. Oratorul soarbe din pahar și aruncă iar priviri scânteietoare în adunare. În momentul acesta mai mulți inși se mișcă în fund, pe unde apare Cetățeanul turmentat și Ghiță în țivil.)
Radu Miruță: Hai, că se poate! Insistența și presiunea publică dau roade: directorul Incertrans, cel pe care de o săptămână îl dau exemplu cu un salariu de 53.910 lei, tocmai mi-a comunicat că și-a redus din proprie inițiativă salariul la 14.000 lei. Cine-i următorul care alege drumul ușor și o face înainte să ajung eu cu procedura birocratică la el? PS: salariile tăiate nu înseamnă lipsă de performanță acceptată. Este doar un gest de bun-simț.
(Toată scena aceasta a fost însoțită de râsete și rumoare. Dascălii au dat afară pe Cetățeanul turmentat. În adunare, mișcare. Pristanda se apropie la tribună, în vreme ce dascălii și grupul lor, în mijloc cu Cațavencu, se agită și-și reiau locurile.)
Ilie Bolojan: „Fiecare om are posibilitatea să facă gesturi așa cum consideră de cuviință. Cei care mă știu, știu că în general nu fac gesturi populiste”.
(Zgomot la culme, strigăte, huiduieli, fluierături. Zaharia Trahanache a ieșit repede pe portița grilajului, a dat dincolo de Zoe și de Tipătescu, și toți trei ascultă ce se petrece în adunare. Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu au apucat de gât pe Cațavencu și-l târăsc afară. Grupul Ionescu și Popescu sunt grămadă peste cei din fund. Toate cuvintele și mișcările acestea din urmă se fac deodată și într-o clipă. – Cortina se lasă asupra primei mișcări a scandalului.)