De Crivineanu Alin Iulian 
Sursa foto: news.ro
Data de 10 martie 2026 marchează o volatilitate extremă pe piețele de mărfuri, după ce prețul barilului de petrol Brent a atins un vârf de 119,50 dolari în cursul zilei de luni, înainte de a se stabiliza ușor sub pragul de 100 de dolari. Această ascensiune parabolică, declanșată de escaladarea conflictului dintre SUA-Israel și Iran, reprezintă cea mai gravă criză energetică de la invazia Ucrainei în 2022. Factorul declanșator nu a fost doar schimbul de lovituri aeriene, ci „arma tăcerii”: închiderea de facto a Strâmtorii Ormuz, prin care tranzitează zilnic aproximativ 20% din consumul global de țiței și gaz natural lichefiat (GNL).
Inutilitatea previziunilor de la începutul anului, care indicau un surplus de ofertă și prețuri de 60 de dolari, este acum evidentă. Piața a trecut de la un regim de abundență la unul de panică fizică, reflectat în fenomenul de „backwardation” extrem (unde petrolul cu livrare imediată este mult mai scump decât cel viitor). Această urgență este alimentată de temerile că facilitățile de stocare din Golf își ating limitele, forțând marii producători să oprească extracția dacă rutele de export rămân blocate. Procedurile diplomatice par depășite, iar piețele reacționează acum la realitatea brută a tancurilor petroliere care staționează în afara strâmtorii, așteptând asigurări de risc de război care au devenit prohibitve.
În încercarea de a calma spiritele, OPEC+ a anunțat o creștere modestă a producției cu 206.000 de barili pe zi pentru luna aprilie, o decizie mai degrabă simbolică decât materială. Deși Arabia Saudită a început deja să pompeze volume suplimentare, analiștii avertizează că nicio creștere a producției nu poate compensa absența fluxului prin Ormuz. În acest context, statele din G7 discută deja eliberarea rezervelor strategice de petrol pentru a preveni un șoc inflaționist care ar putea arunca economia globală în stagflație. Pentru consumatorul final, impactul este deja vizibil la pompă, benzina atingând recorduri istorice în SUA și Europa, reflectând o „taxă de conflict” care se scurge rapid în prețul tuturor bunurilor de consum.
Redactia