Politica românească – bâlci cu fantome, păcălici și eroi de carton

România politică arată ca un bâlci cu trei saltimbanci care se ceartă la microfon pe cine iubește mai mult poporul. Vlad Gheorghe, în rolul de justițiar improvizat, vine cu pancarta „Reformă, nu speciali!”, dar discursul lui sună ca o piesă second-hand, pe care o auzim la fiecare sezon electoral. Descoperă și el brusc că fundațiile de utilitate publică sunt hrănite cu bani și sedii de la stat, ca și cum până acum ar fi fost secretele Vaticanului.

La colțul celălalt, Adrian Năstase, eternul profesor de cinism, scoate arsenalul de ironii. Îi face „păcălici” pe critici și se laudă că a stat la masă cu șeful armatei chineze, ca un copil care povestește că a prins loc lângă Moș Crăciun la serbare.

Și apoi apare Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării, care vorbește grav despre „palme date aliaților” și „jurăminte uitate”, de parcă Năstase și Dăncilă ar putea răsturna NATO cu două bilete low-cost spre Beijing. Îi numește „trecutul”, dar le dă exact ce își doresc: atenție publică. E ca și cum ai striga într-o sală goală că fantomele nu există, dar o faci la microfon, cu presa de față.

Cei trei joacă în aceeași piesă: unul se vrea reformator, altul mare geopolitician ironic, iar celălalt apărător al Occidentului. În realitate, toți practică sportul național – declarații pentru galerii diferite, fără nicio soluție concretă. România rămâne spectator captiv la circ: același număr cu aceleași personaje, doar costumele se schimbă.