De Redactia 
Sursa foto: Andrii Kalistratenko
Scandalul care a zguduit Ucraina în ultima săptămână continuă să producă unde de șoc la vârful puterii, după fuga în Israel a lui Tymur Mindich, omul despre care țara a aflat abia recent că exercita o influență masivă asupra sectorului energetic. Plecat în toiul nopții, cu doar câteva ore înainte ca locuințele sale să fie percheziționate, Mindich a lăsat în urmă nu doar o anchetă în plină desfășurare, ci și o scenă politică profund destabilizată, în care nimeni nu mai dorește să-și asume responsabilitatea pentru criza care a explodat.
În timp ce birourile anticorupție NABU și SAPO procesează o cantitate uriașă de materiale și interceptări, surse politice afirmă că Mindich este fie doar „vârful aisbergului”, fie, dimpotrivă, chiar partea ascunsă a unei rețele mult mai extinse. Unii îl descriu drept simplul „casier” al unui sistem ce funcționa la cererea celor care aveau nevoie de astfel de servicii, indiferent de numele lor. În cercurile puterii, tensiunea este acum palpabilă: nimeni nu știe cine va fi următorul vizat în dosarul denumit Operațiunea Midas, considerat cea mai amplă investigație anticorupție din istoria Ucrainei.
Pe acest fond, mai multe priviri se întorc spre Andrii Yermak, șeful Biroului Președintelui, acuzat în culise că ar încerca să influențeze interpretarea scandalului, direcționând vina spre oligarhul Ihor Kolomoiskyi. Yermak însuși ar putea deveni o țintă a anchetei, potrivit unor politicieni care susțin că presiunile împotriva NABU din vara trecută au declanșat inevitabil avalanșa actuală. Liderii din interiorul administrației arată cu degetul spre modul în care, în iulie, atacul orchestrabil asupra instituțiilor anticorupție a forțat acum procurorii să scoată totul la lumină.
În același timp, dispariția din țară a lui Rustem Umierov, fost ministru al apărării și actual secretar al Consiliului de Securitate și Apărare, ridică și ea semne de întrebare. Plecat inițial într-o „misiune urgentă” în Turcia, Umierov a fost localizat ulterior în Florida, unde ar putea fi atât în vizită la familie, cât și în discuții cu reprezentanți ai administrației Trump. Absența sa din țară, exact în perioada în care numele lui apare menționat în dosar, alimentează speculațiile privind o eventuală neîntoarcere.
Criza politică se adâncește rapid, iar guvernul se confruntă cu o problemă acută: lipsa candidaților dispuși să preia portofoliile miniștrilor Energiei și Justiției, implicați în scandal și așteptați să fie demiși. Într-o atmosferă dominată de frică, demoralizare și riscuri de carieră, nimeni nu vrea să se afle în centrul vârtejului. Chiar și favoriții, precum șeful Naftogaz, Serhii Korețki, au refuzat funcțiile, considerându-le sinucidere profesională.
Aceeași stare de blocaj se simte și în parlament, unde coaliția de guvernare pare gata să se destrame. Deputați influenți vorbesc deja despre oferte primite pentru „cooperare” din partea altor formațiuni, iar votul crucial pentru bugetul pe 2026 a fost amânat pentru a evita un eșec care ar putea demonta întregul sistem de putere. În culise, tot mai multe voci îi cer președintelui Zelenski să-l demită pe Yermak pentru a opri implozia iminentă. Unii parlamentari spun direct că, în lipsa acestui gest, facțiunea se va rupe.
În paralel, partenerii internaționali ai Ucrainei sunt departe de a avea o poziție unitară. Reprezentanți ai UE critică expunerea excesivă a conducerii politice în timpul războiului, în timp ce SUA și Marea Britanie insistă ca investigația să fie complet independentă și lipsită de presiuni asupra instituțiilor anticorupție. Încrederea externă, atât de fragilă în contextul războiului, riscă să fie afectată dacă și alți oficiali de rang înalt fug sau dacă ancheta este deturnată politic.
În acest haos, Zelenski este așteptat să revină în țară pentru a lua decizia decisivă care ar putea pune capăt crizei sau, dimpotrivă, ar putea precipita destrămarea coaliției. „Fără promisiuni, fără iertare”, sloganul campaniei sale din 2019, revine acum ca o ironie amară, pe măsură ce întregul sistem de guvernare este zguduit de scandal, iar responsabilitatea finală ajunge inevitabil la președinte. În ochii multora din interiorul puterii, el trebuie să arate clar de partea cui se află: a celor care cer resetarea totală a sistemului sau a cercului care încearcă să-l mențină neschimbat.