De Redactia 
Începutul anului școlar 2025–2026 surprinde sistemul de educație din România într-un moment tensionat, marcat de inegalități adânci, costuri ascunse tot mai greu de suportat de părinți și discrepanțe dramatice între urban și rural. Datele prezentate de Organizația Salvați Copiii arată că, în pofida promisiunilor și a schimbărilor legislative, școala românească rămâne vulnerabilă, iar copiii cei mai expuși riscă să fie lăsați în urmă.
Comparativ cu anul 2021, costurile pe care părinții trebuie să le acopere pentru educația copiilor au crescut cu aproximativ 3.100 de lei, ajungând la aproape 10.000 de lei pe an. Meditațiile și programele after school reprezintă cele mai mari cheltuieli, ceea ce adâncește prăpastia dintre familiile care își permit un astfel de sprijin și cele pentru care aceste costuri sunt imposibil de susținut. Fenomenul este cu atât mai grav cu cât școala publică este subfinanțată: în 2023, România a alocat doar 3,4% din PIB pentru educație, cu mult sub media Uniunii Europene de 4,7%.
Rezultatele la Evaluarea Națională confirmă discrepanțele cronice dintre elevii din urban și cei din mediul rural. Dacă în orașe doar 9% dintre absolvenți au obținut note sub 5, în sate proporția este triplă, de peste 30%. Aproape o treime dintre elevii generației care a început școala în 2016 nu au reușit să promoveze examenul, ceea ce arată pierderi masive de parcurs și un sistem incapabil să reducă decalajele.
Problema abandonului școlar rămâne la fel de acută. În 2024, peste 440.000 de copii cu vârste între 7 și 17 ani erau în afara sistemului de educație, adică aproape unul din cinci. Rata părăsirii timpurii a școlii a ajuns la 16,8%, cel mai ridicat nivel din ultimii șapte ani și aproape dublu față de media europeană. Situația este alarmantă mai ales în mediul rural, unde peste un sfert dintre tineri renunță la școală după gimnaziu. Această realitate nu doar că limitează șansele de viață ale copiilor, dar amenință și viitorul economic al țării, în condițiile în care nivelul de educație este direct legat de oportunitățile pe piața muncii.
Un alt semnal de alarmă vine din zona siguranței școlare. Un sondaj realizat de Salvați Copiii arată că unul din zece elevi a fost victima violenței în primele două luni ale anului școlar trecut, iar incidența este mult mai mare la ciclul primar decât la gimnaziu sau liceu. În majoritatea cazurilor, agresorii sunt alți copii, însă fenomenul este rar raportat către adulți, ceea ce indică lipsa de încredere în sprijinul școlii.
Pentru familiile vulnerabile, presiunea este dublă. Mai mult de jumătate dintre părinții cu venituri reduse nu pot acoperi costurile educației fără sprijin extern și nu reușesc nici să își ajute copiii la teme. În aceste condiții, sărăcia și lipsa de educație se transmit de la o generație la alta, iar cercul vicios al excluziunii devine tot mai greu de rupt.
Anul școlar 2025–2026 începe, așadar, cu promisiuni multe, dar și cu provocări imense. Întrebările privind impactul noii legi a educației rămân fără răspuns, iar realitatea de pe teren arată că școala românească se confruntă cu o criză structurală. Fără investiții consistente și politici coerente care să reducă diferențele dintre copii și să garanteze acces egal la educație, România riscă să își condamne viitoarele generații la inegalitate, vulnerabilitate și lipsă de perspective.