De Redactia 
Inspecția Judiciară a transmis Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) raportul final în urma verificărilor declanșate de documentarul „Recorder” din decembrie 2025, infirmând categoric toate acuzațiile de influențare a actului de justiție prezentate în materialul de presă. Potrivit documentului, niciuna dintre susținerile jurnaliștilor nu se confirmă factual, inspectorii judiciari identificând numeroase omisiuni și interpretări subiective care au condus la o imagine distorsionată a mecanismelor administrative din cadrul Curții de Apel București. Raportul subliniază că mobilitatea profesională a judecătorilor și compunerea completurilor au fost dispuse pe baza unor motive obiective, fiind confirmate anterior și prin verificări jurisdicționale la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Un punct central al raportului vizează tema prescripției, intens mediatizată în documentar. Magistrații Inspecției Judiciare arată că narativul Recorder privind termenele de prescripție este eronat, dând exemplul unor cauze unde prescripția se împlinise cu mult înainte de data sugerată în film. Inspecția precizează că aceste soluții au fost determinate de factori exteriori sistemului managerial, precum inactivitatea puterii legislative și deciziile obligatorii ale Curții Constituționale. De asemenea, raportul demontează acuzațiile referitoare la dosare de mare notorietate, precum cele ale lui Marian Vanghelie, Puiu Popoviciu sau Cristian Burci, precizând că în niciunul dintre aceste cazuri nu s-au identificat intervenții menite să vicieze soluțiile pronunțate.
Mai mult, Inspecția Judiciară critică dur implicarea unor magistrați în amplificarea acestui discurs public, nominalizându-l pe procurorul Claudiu Sandu, vicepreședinte al CSM. Documentul susține că intervențiile publice ale acestuia, alături de cele ale altor procurori precum Bogdan Pîrlog sau Laura Deriuș, au contribuit la „delegitimarea actului de justiție” prin transferarea dezbaterilor juridice în sfera mediatică. Concluzia raportului este fermă: documentarul nu a revelat mecanisme ascunse de control, ci a preluat și generalizat un discurs critic preexistent, ignorând realitatea administrativă și cadrul normativ care garantează inamovibilitatea și independența judecătorilor.