Sursa foto: facebook/alexmuraru2020
O nouă controversă zguduie comunicarea Partidului Național Liberal în plin război cu Curtea Constituțională, după ce deputatul Alexandru Muraru a fost forțat să își editeze o postare de Facebook care sugera că anularea alegerilor prezidențiale de anul trecut ar fi fost, în realitate, „un exces”. Gafa, sesizată inițial de jurnalistul Laurențiu Botin, a scos la iveală o vulnerabilitate majoră în discursul liberal: admiterea implicită a faptului că deciziile CCR ar putea fi rezultatul unor oportunități politice, și nu doar al literei legii.
În varianta originală a textului, Muraru afirma că salutarea deciziei de anulare a scrutinului, justificată prin eliminarea unui „păpușar al Moscovei”, nu obligă PNL la o „recunoștință perpetuă”, care să implice tolerarea „oricărui alt exces”. Formularea a fost imediat interpretată ca o confirmare a faptului că prima decizie a fost ea însăși un derapaj agreat politic, o perspectivă care subminează grav eforturile actuale ale PNL de a se prezenta drept garantul corectitudinii instituționale.
Reacția aparatului de comunicare al PNL a fost una defensivă și rapidă: pasajul buclucaș a fost eliminat atât de pe pagina oficială a partidului, cât și de pe profilul deputatului, care a procedat și la blocarea comentariilor. Cu toate acestea, istoricul editărilor de pe rețelele sociale a păstrat dovada derapajului, alimentând criticile opoziției și ale jurnaliștilor care susțin că liberalii tratează Curtea Constituțională ca pe un instrument de troc politic: un sprijin atunci când servește intereselor de partid și un „cuib de privilegiați” atunci când reformele lor se împotmolesc.
Această gafă adâncește și mai mult criza de credibilitate a atacului lansat de Raluca Turcan împotriva CCR. Dacă deciziile Curții sunt etichetate, chiar și involuntar, drept „excese” de către propriii susținători, proiectul de lege care propune revocarea judecătorilor de către Parlament capătă o nuanță și mai autoritară. În ochii criticilor, liberalii par să fi recunoscut accidental că stabilitatea statului de drept a fost negociată în momente critice, iar acum, când „recunoștința” s-a epuizat, încearcă să modifice regulile jocului pentru a pedepsi o instituție devenită neascultătoare.
