De Redactia 
Într-o lume care se redesenează cu o viteză amețitoare, unde axele de putere se mută de la Washington la Davos și înapoi, diplomația română a reușit performanța de a găsi o scuză care ne aruncă înapoi în epoca barierelor de sârmă ghimpată. Declarația consilierului prezidențial Marius Lazurca, conform căreia președintele Nicușor Dan nu merge la Davos pentru că „nu umblă teleleu prin lume”, nu este doar o gafă de comunicare; este o insultă la adresa inteligenței politice și o palmă dată statutului internațional al României.
Să traducem aroganța de la Cotroceni: în viziunea administrației noastre, Donald Trump, Friedrich Merz, Ursula von der Leyen sau Volodimir Zelenski sunt niște „telelei” care își pierd vremea prin Elveția. În timp ce președintele Statelor Unite și cancelarul Germaniei se așază la masa unde se decide viitorul comerțului mondial, al energiei și al securității pentru anul 2026, președintele României stă acasă, invocând „treburi mult mai importante”. Care să fie acelea? Gestionarea scandalurilor dâmbovițene din coaliție sau verificarea bordurilor, în timp ce miliardele de euro în investiții tehnologice se împart între statele care au curajul să fie prezente la dialog?
Forumul de la Davos nu este o excursie la munte, domnule președinte. Este cel mai influent nod de rețea din lume, locul unde 3.000 de lideri și 850 de directori generali ai giganților planetari decid unde se mută capitalul, cum se reglementează Inteligența Artificială și cine supraviețuiește noii ordini economice. Să numești participarea la acest forum drept „umblat teleleu” trădează un provincialism crunt și o neînțelegere a mecanismelor de putere. România nu este o insulă, iar absența șefului statului de la o întâlnire unde Donald Trump dictează noile reguli ale jocului este, pur și simplu, o rușine națională.
Este a doua oară când Nicușor Dan folosește această scuză penibilă, după ce a ratat și Adunarea Generală a ONU. În timp ce vecinii noștri se bat pentru un minut de audiență cu decidenții globali, Bucureștiul alege autoizolarea sub pretextul „hărniciei” interne. Este o strategie de „pui de curcă chioară”, cum bine punctau unii observatori, care ne lasă la periferia istoriei. În timp ce liderii lumii „umblă teleleu” pentru a-și asigura viitorul națiunilor lor, România rămâne închisă în casă, mândră de o tăcere care nu este deloc de aur, ci de o ignoranță costisitoare.