De Redactia 
Sursa foto: libertatea.ro
Comunitatea românească din diaspora și cultele religioase din țară se confruntă cu un nou caz cutremurător ce readuce în atenția publică metodele controversate ale serviciilor de protecție a copilului din țările nordice, într-un scenariu care copiază fidel dramele prin care au trecut în trecut familiile Bodnariu în Norvegia și Furdui în Germania. Daniel și Bianca Samson, o familie de creștini români care s-a mutat în Suedia în anul 2016 în căutarea unui trai mai bun, trăiesc de mai bine de trei ani un coșmar birocratic și emoțional de nedescris, după ce au fost deposedați de propriii copii în urma unui lanț de neînțelegeri familiale exploatate agresiv de asistenții sociali suedezi. Reprezentanții Cultului Creștin Penticostal din România au rupt tăcerea și au lansat un apel public la solidaritate și rugăciune pentru reîntregirea acestei familii destrămate de intervenția brutală a statului adoptiv.
Întregul calvar a debutat în data de 22 decembrie 2022, moment în care instituția locală Socialförvaltningen Hässleholm (Administrația Serviciilor Sociale din Hässleholm) a pus în aplicare un ordin de plasament de urgență și le-a preluat pe cele două fete ale cuplului, Sara și Tiana, care la momentul respectiv aveau vârstele de 11, respectiv 10 ani. Ancheta socială s-a declanșat în mod superficial, fără verificări prealabile în teren, în urma unei plângeri făcute la școală de fata cea mare, Sara, pe fondul unor tensiuni și revolte specifice preadolescenței. Aceasta își amenințase anterior părinții că va inventa abuzuri fizice dacă aceștia refuză să îi cumpere un smartphone și truse de machiaj, refuz motivat de dorința părinților de a o proteja de pericolele mediului online. Deși sora mai mică, Tiana, a demontat din primul moment scenariul și a explicat oficialilor că totul este o ficțiune, iar fetele sunt iubite și îngrijite excelent în familie, mecanismul birocratic suedez a refuzat să stopeze procedura de preluare.
Văzând că acuzațiile inițiale legate de violența domestică nu pot fi susținute de nicio dovadă medicală sau factuală, autoritățile de la Hässleholm au schimbat radical strategia juridică și au fabricat un nou motiv de separare, catalogându-i pe părinți drept „extremiști religioși”. Într-un gest considerat de comunitatea creștină o încălcare flagrantă a libertății de conștiință, serviciile sociale le-au confiscat fetițelor Bibliile, cărțile de rugăciuni și dispozitivele pe care aveau stocată muzică creștină, argumentând în rapoartele oficiale că aceste materiale ar avea un impact psihologic violent asupra minorilor. Această turnură ideologică a blocat orice dialog rațional între avocații familiei și statul suedez, transformând un simplu conflict de generație într-un proces de persecuție culturală și religioasă.
Situația curentă a minorilor este una de-a dreptul dramatică, separarea prelungită lăsând sechele psihice adânci în comportamentul celor două fete, care în prezent sunt de nerecunoscut și refuză să se mai adapteze sistemului de plasament. Din cauza disperării și a dorinței intense de a reveni în brațele părinților, Sara a înregistrat deja mai multe tentative de sinucidere în centrele de plasament, însă în loc de acordarea unui sprijin familial, autoritățile au decis izolarea lor totală. În prezent, cele două fete au fost mutate la sute de kilometri depărtare de locuința părintească, vizitele și apelurile telefonice cu Daniel și Bianca Samson au fost complet interzise, iar familia extinsă din România avertizează că minorii se află în iminentul pericol de a fi supuși unei proceduri de adopție forțată, fapt ce a determinat parohiile din țară, inclusiv Biserica Filadelfia din București, să ceară sprijinul diplomației române.