Sursa foto: gazzetta.it
Pe stadionul Giovanni Zini din Cremona, într-o seară caldă de sfârșit de august, tribunele fremătau sub tensiunea unui meci strâns cu Sassuolo. Minutele curgeau, scorul era încă nesigur, iar publicul simțea că se apropie clipa decisivă. Atunci, în minutul 83, antrenorul a făcut schimbarea: pe teren a intrat un tânăr cu un nume greu, purtat ca o povară în ochii altora, dar ca o simplă identitate în ochii lui – Romano Floriani Mussolini.
La prima atingere de balon, stadionul a încremenit: pasă filtrantă către Okereke, tribunele s-au ridicat, mingea a intrat în poartă. Bucuria a fost scurtă, golul anulat a stins entuziasmul. Dar pentru tânărul debutant nu a existat niciun moment de ezitare. A continuat să alerge, să caute spații, să facă exact ceea ce îi ceruse antrenorul. Și câteva clipe mai târziu a venit răsplata: o pătrundere curajoasă, un duel în care a simțit contactul fundașului advers, iar arbitrul a arătat imediat punctul cu var. Penalty. Cremonese a transformat, iar stadionul a explodat. Era golul victoriei, dar și începutul unei povești.
Pentru mulți, numele său trezește ecouri din trecut, dispute și judecăți pripite. Pentru el, însă, fotbalul este singurul lucru care contează. „Numele nu a fost niciodată o problemă pentru mine. Poate e greu pentru alții, dar eu mă gândesc doar la fotbal”, spunea în vară. Pe tricou, a ales să scrie simplu „Romano”, ca și cum ar fi vrut să lase istoria deoparte și să își câștige prezentul prin propriile fapte.
După fluierul final, vocea lui tremura de emoție. „Este o seară pe care nu o voi uita niciodată. Am visat mereu să joc în Serie A și sunt fericit că am reușit să contribui la victorie”, a declarat pentru Dazn, cu ochii încă aprinși de adrenalină.
Pe terenul din Cremona nu a debutat doar un jucător, ci o poveste nouă, care a lăsat pentru o clipă deoparte trecutul și a vorbit doar despre prezent. Pentru Cremonese, victoria cu Sassuolo a adus primele puncte importante din campionat. Pentru Romano Floriani Mussolini, a fost seara în care visul copilăriei a devenit realitate, iar tribunele au aplaudat nu un nume, ci un fotbalist.
