De Redactia 
Într-o escaladare dramatică a tensiunilor regionale, Israelul a ordonat oprirea imediată a exploatării zăcământului său de gaze Leviathan, cel mai mare activ energetic al țării, invocând amenințările de securitate pe fondul conflictului în curs de desfășurare cu Iranul. Această oprire bruscă, anunțată de Ministerul Energiei din Israel la 13 iunie 2025, a rupt o linie critică de aprovizionare cu gaze naturale către Egipt, trimițând unde de șoc prin piața energiei din estul Mediteranei și ridicând alarme cu privire la potențialele perturbări ale rețelei electrice și comerțului din Egipt. Mișcarea, cuplată cu suspendarea operațiunilor de la alte platforme offshore israeliene, cum ar fi Karish, subliniază fragilitatea infrastructurii energetice a regiunii în vremuri de conflict geopolitic.
Câmpul de gaz Leviathan, situat la 130 de kilometri de coasta Haifa, este o piatră de temelie a peisajului energetic al regiunii, care se mândrește cu 22,9 trilioane de metri cubi de gaze naturale recuperabile. În 2024, câmpul exporta un record de 981 de milioane de metri cubi pe zi (mmcf/d) în Egipt, o creștere de 18% față de anul precedent, reprezentând aproximativ 6,3 miliarde de metri cubi (bcm) anual. Acest gaz este vital pentru Egipt, care se bazează pe importurile israeliene pentru a-și suplimenta producția internă în scădere și pentru a satisface cererea de vară în creștere. Oprirea a întrerupt efectiv acest întreg volum al exporturilor, reducând importurile de gaze ale Egiptului la aproape zero peste noapte.
În timp ce zăcământul Tamar al Israelului rămâne operațional și continuă să furnizeze unele gaze Egiptului și Iordaniei, capacitatea sa este limitată în comparație cu producția Leviathan. Surse din industrie estimează că nivelurile actuale de import din Egipt s-au prăbușit până la 250 mmcf/d, o fracțiune din cele 800 mmcf/d tipice pe care le primește de la Israel. Acest deficit este agravat de faptul că propriile zăcăminte de gaze ale Egiptului, cum ar fi Zohr, sunt în declin, lăsând țara puternic dependentă de sursele externe pentru a-și alimenta rețeaua și pentru a-și alimenta ambițiile de export de gaze naturale lichefiate (GNL).
Rețeaua electrică a Egiptului este acum sub o presiune severă, deoarece pierderea gazului Leviathan exacerbează o situație energetică deja precară. Gazele naturale reprezintă peste 60% din producția de energie electrică a Egiptului, iar țara s-a confruntat cu întreruperi recurente de energie electrică în ultimii ani, din cauza penuriei de aprovizionare și a cererii de vârf de vară. Se așteaptă ca oprirea Leviathanului să forțeze Egiptul să se sprijine puternic pe combustibilii lichizi mai scumpi și mai poluanți, cum ar fi motorina și păcura, pentru a menține centralele electrice în funcțiune. Această schimbare ar putea duce la pene de curent pe scară largă, în special în centrele urbane precum Cairo și Alexandria, unde cererea este cea mai mare.
Analiștii avertizează că întreruperile prelungite ar putea destabiliza și mai mult rețeaua, cu potențiale ieșiri care durează ore sau chiar zile. Guvernul egiptean a semnalat deja planuri de a asigura încărcături de GNL de urgență pentru a reduce decalajul, dar piețele globale de GNL sunt strânse, iar prețurile au crescut cu 6,6% în Europa în urma știrilor, complicând eforturile de achiziții ale Egiptului. Costul acestor importuri ar putea tensiona rezervele de valută ale Egiptului, aflate deja sub presiunea unui deficit comercial în creştere.
Deficitul de gaze amenință să se răspândească în economia Egiptului, care se bazează foarte mult pe industriile mari consumatoare de energie, cum ar fi producție de îngrășămintele și produse petrochimice. Aceste sectoare, critice pentru veniturile din export ale Egiptului, se confruntă cu reduceri de producție sau costuri de operare mai mari pe măsură ce se luptă pentru surse alternative de combustibil. Întreprinderile mici și mijlocii, care se confruntă deja cu inflația și devalorizarea monedei, pot suporta greul reducerilor de energie, ducând la reducerea producției și a potențialelor concedieri.
Sectorul exporturilor de GNL din Egipt, o sursă cheie de valută, este, de asemenea, în pericol. Cele două terminale de GNL din țară de la Idku și Damietta, care se bazează pe gazul israelian pentru a suplimenta aprovizionarea internă, au fost inactive sau funcționează la capacitate redusă. În 2023, Egiptul a exportat 3,38 milioane de tone metrice de GNL, în scădere semnificativă de la 7,1 milioane de tone metrice în 2022, iar oprirea Leviathan ar putea înjumătăți și mai mult această cifră. Această reducere subminează capacitatea Egiptului de a valorifica preţurile ridicate ale GNL la nivel mondial şi ar putea înrăutăţi criza balanţei de plăţi.
Industria turismului, un pilon al economiei Egiptului, poate avea, de asemenea, de suferit, deoarece întreruperile de curent perturbă hotelurile, restaurantele și rețelele de transport. Odată cu creșterea temperaturilor de vară, lipsa energiei electrice fiabile pentru aerul condiționat și alte servicii ar putea descuraja vizitatorii, tensionând și mai mult o economie proiectată să crească la doar 3,5% în 2025.
Închiderea Leviathanului este o reamintire puternică a riscurilor geopolitice încorporate în lanțul de aprovizionare cu energie al Mediteranei de Est. Cu doar câteva luni în urmă, optimismul a înconjurat planurile de extindere a capacității Leviathanului de la 12 bcm la 21 bcm pe an, cu ambiții de a furniza Europa prin terminalele GNL din Egipt. Acum, aceste planuri sunt în aşteptare, iar Chevron, operatorul de teren, a amânat activitatea de infrastructură până cel puţin în aprilie 2025 din cauza situaţiei volatile a securităţii.
Postările pe X reflectă îngrijorarea crescândă cu privire la implicațiile mai largi. Un utilizator a remarcat: „Leviathan-ul offline nu doar că lovește Israelul. Lovește în materia primă din Egipt, înăsprește balanța europeană a GNL și face presiuni asupra disponibilității încărcăturii plutitoare la nivel global. Un altul a avertizat cu privire la „întreruperile majore de energie electrică” din Egipt dacă oprirea persistă. Deși aceste sentimente nu sunt definitive, ele evidențiază natura interconectată a crizei și potențialul său de a remodela piețele globale de gaze.
Pentru Egipt, prioritatea imediată este asigurarea unor livrări alternative, dar opțiunile sunt limitate. Țara poate apela la Qatar sau Statele Unite pentru GNL, dar liniile temporale și costurile de livrare reprezintă obstacole semnificative. Între timp, Iordania, care se bazează, de asemenea, pe Leviathan pentru gaz, se confruntă cu riscuri similare, deși cererea sa mai mică poate fi parțial afectată de producția lui Tamar.
Oprirea zăcământului de gaze Leviathan marchează o conjunctură critică pentru Egipt și regiunea mai largă. Dacă închiderea este de scurtă durată, Egiptul poate rezista furtunii cu pagube minime pe termen lung. Cu toate acestea, o perturbare prelungită ar putea arunca țara într-o criză energetică, cu efecte în cascadă asupra rețelei sale, industriilor și stabilității economice. Capacitatea guvernului egiptean de a naviga în această criză va depinde de succesul său în asigurarea aprovizionării de urgență și în gestionarea cererii interne.
Pentru piața mondială a energiei, oprirea Leviathan este un semnal de alarmă cu privire la vulnerabilitățile de a se baza pe rutele de aprovizionare sensibile din punct de vedere geopolitic. Pe măsură ce tensiunile din Orientul Mijlociu nu dau semne de atenuare, rolul Mediteranei de Est ca un hub energetic fiabil atârnă în balanță.