De Redactia 
Rusia a dezlănțuit un atac aerian masiv asupra Ucrainei în noaptea de 21 spre 22 februarie 2026, vizând în special infrastructura critică și sectorul energetic. Forțele Aeriene Ucrainene au raportat un număr record de 345 de mijloace de atac aerian, într-o tentativă coordonată de a paraliza rețelele de utilități din oblasturile Kiev, Odesa, Kirovohrad și Poltava. Atacul combinat a inclus rachete de ultimă generație, precum cele hipersonice Zircon, dar și un val copleșitor de aproape 300 de drone, forțând la maximum capacitățile apărării antiaeriene.
Conform bilanțului oficial, defensiva ucraineană a reușit să neutralizeze o parte semnificativă din arsenalul rusesc. Din totalul lansat, au fost doborâte sau bruiate 274 de drone de tip UAV (din 297), 17 rachete de croazieră Kh-101 (din 18), 8 rachete balistice Iskander-M sau S-400 și 2 rachete anti-navă Zircon. Totuși, 14 rachete și 23 de drone de atac au reușit să pătrundă prin scutul aerian, lovind 14 locații diferite, în timp ce resturile de proiectile căzute au provocat daune suplimentare în alte cinci zone locuite.
Impactul asupra populației civile și a securității locale a fost unul sever. În Mykolaiv, infrastructura energetică a fost grav avariată de dronele Shahed, în timp ce în oblastul Kiev numărul răniților a ajuns la 15, printre care și 4 copii. Simultan, autoritățile din Lviv au raportat un incident grav calificat drept atac terorist, soldat cu moartea unui polițist și rănirea a 24 de persoane. Președintele Volodimir Zelenski a condamnat valul de agresiuni, subliniind că ținta principală a Moscovei rămâne demoralizarea civililor prin distrugerea resurselor vitale.
Acest atac survine într-un moment de tensiune diplomatică și militară intensă. În timp ce Germania a anunțat că și-a epuizat stocurile proprii de rachete de apărare pentru a susține Ucraina, emisarul special al lui Donald Trump, Witkoff, a sugerat posibilitatea unei întâlniri între Zelenski și Putin în viitorul apropiat. Cu toate acestea, realitatea de pe front arată o presiune în creștere în zonele Sloviansk și Kramatorsk, iar intensitatea atacurilor deasupra marilor orașe sugerează că Moscova nu este încă pregătită pentru o detensionare reală, folosind forța aeriană ca instrument principal de presiune politică.