Despre fățărnicie

Fotografie de ilustrație

Suntem în Săptămâna Mare și toate canalele media sunt inundate de mesaje care ne îndeamnă să fim smeriți și să ne iubim aproapele. De la candidații la alegerile prezidențiale până la cetățenii simpli, cu toții ne livrează fotografii din biserici sau din preajma acestora, pentru a-și legitima credința și pentru a-și construi o imagine de oameni buni.

Tot în această perioadă crește expunerea celor care ajută copii, bătrâni, săraci, aparent total dezinteresați, dar însoțiți de cineva care să filmeze și să fotografieze faptele bune.

Din fericire unii, foarte puțini ce-i drept dintre aceștia sunt autentici, însă majoritatea „bunilor samariteni” își varsă în tot restul anului furia, ura, răutatea și frustrările pe semenii lor cu un cinism greu de înțeles.
Oamenii au în esența lor o structură duală, însă prin educație pot ajunge la un echilibru. Bunătatea dăruiește viață, în timp ce răutatea provoacă numai distrugere.

Fățărnicia s-a născut odată cu noi oamenii, însă nu ar fi rău dacă măcar o dată pe zi ne-am privi în oglindă. În orice om luminos există umbre, așa cum în orice om întunecat există o rază de lumină, iar oglinzile ne arată întotdeauna așa cum suntem. Depinde numai de noi ce alegem să proiectăm atunci când nu mai suntem în fața oglinzii, lumină sau întuneric, așa cum tot de noi depinde dacă avem puterea de a vedea întunericul sau lumina din noi și din semenii noștri.