De Redactia 
La două sute de zile de mandat ale președintelui Nicușor Dan, Cristian Tudor Popescu – unul dintre cei mai vocali susținători ai acestuia în campania electorală – își demolează acum, punct cu punct, propriile speranțe pe care le-a investit în actualul șef al statului. Într-un text extrem de critic, jurnalistul face un bilanț pe care îl numește „rodnic”, dar în sens ironic, subliniind ceea ce consideră a fi derapaje, ezitări și decizii greu de justificat politic sau moral.
Popescu începe cu acuzația că, imediat după victoria din 18 mai, președintele ar fi intrat într-o campanie continuă pentru al doilea mandat, folosind fiecare apariție – inclusiv o baie de mulțime de 1 Decembrie – ca instrument de autopromovare. Relația cu premierul Ilie Bolojan este descrisă drept rece și calculată, jurnalistul remarcând că președintele evită demonstrativ să-i rostească numele, de teamă să nu-i transfere capital politic. În materie de consilieri, episodul tentativei numirii avocatului Zbârcea este redat ca o gafă de început de mandat, urmată de alte numiri controversate.
Criticile devin mai severe atunci când Popescu vorbește despre abandonarea promisiunii privind TVA, despre lipsa unei anchete asupra serviciilor secrete în urma disfuncțiilor electorale din trecut și despre modul în care președintele ar utiliza aceste instituții fără a le reforma. Contestarea Legii pentru combaterea extremismului este prezentată ca o decizie complet nejustificată, mai ales în contextul protestelor interne și internaționale. Episodul decorării unui veteran implicat în evenimente istorice controversate completează, în viziunea lui Popescu, portretul unui șef de stat care alunecă în contradicții.
Analiza jurnalistului continuă cu acuzații privind implicarea președintelui în campania pentru Primăria Capitalei, unde susținerea acordată candidatului Cătălin Drulă ar fi avut ca scop subminarea lui Ciprian Ciucu. Tăcerea de după victoria acestuia din urmă este interpretată drept confirmare a partizanatului prezidențial.
În plan extern, Popescu reproșează președintelui lipsa unei viziuni într-un moment de instabilitate globală, afirmând că Strategia de Securitate Națională prezentată de Dan ar fi mai degrabă un document confuz decât unul orientativ pentru o țară aflată între presiuni geopolitice majore.
Încheierea editorialului său este tăioasă: pentru Popescu, Nicușor Dan – cândva un simbol al reformei și al rigoarei – a devenit un președinte lipsit de direcție, preocupat mai mult de propria imagine decât de construcția instituțională pe care ar trebui să o coordoneze. Criticul care l-a susținut îl critică acum fără menajamente, semn că dezamăgirea este cu atât mai adâncă.
Dacă jurnalistul are sau nu dreptate, rămâne ca opinia publică să decidă. Cert este că ruptura dintre fostul susținător și actualul președinte deschide o discuție serioasă despre așteptări, responsabilitate și realitatea celor 200 de zile de mandat.
Crivineanu Alin Iulian