De Redactia 
Sursa foto: stirisuceava.net
Incidentul grav petrecut recent la Suceava, unde o șicanare în trafic între un tânăr aflat pe o trotinetă electrică și un șofer de ride-sharing s-a transformat într-o agresiune violentă, șoferul lovind intenționat trotinetistul cu mașina, agresându-l fizic și părăsind ulterior locul accidentului, reprezintă doar cea mai recentă escaladare a unui conflict mocnit care dă în clocot pe șoselele din România. Tensiunea dintre conducătorii auto și utilizatorii de trotinete electrice a depășit de mult faza simplor claxoane sau schimburi de replici acide, transformându-se într-un adevărat război urban. Miezul acestei probleme nu constă doar în lipsa de educație rutieră a unora dintre participanții la trafic, ci într-o anomalie de reglementare: deși trotinetele electrice funcționează ca vehicule de sine stătătoare pe drumurile publice, statutul lor juridic ambiguu, lipsa obligativității de înmatriculare și aplicarea deficitară a regulilor de circulație creează un sentiment de impunitate pentru utilizatori și o frustrare cronică pentru șoferi.
Analiza cauzelor acestor incidente frecvente arată că problema structurală rezidă în dezechilibrul de responsabilitate legală dintre categoriile de participanți la trafic. În timp ce un șofer este identificabil prin numărul de înmatriculare, deține un permis obținut în urma unui examen și este supus unor sancțiuni drastice pentru orice abatere, utilizatorul de trotinetă electrică rămâne, de cele mai multe ori, un actor anonim pe șosea. Lipsa numerelor de înregistrare face ca identificarea celor care trec pe culoarea roșie a semaforului, circulă pe trotuare printre pietoni sau schimbă direcția fără să se asigure să fie aproape imposibilă pentru camerele de supraveghere sau poliție. Această asimetrie alimentează percepția conducătorilor auto că trotinetiștii beneficiază de o toleranță nejustificată, iar când comportamentele la limita riscului extrem se repetă zilnic în traficul aglomerat, frustrarea acumulată de șoferi refulează în acte reprobabile de agresiune și de aplicare arbitrară a „justiției de pe stradă”.
Privind la nivel global, România nu este singura țară care s-a confruntat cu fenomenul proliferării haotice a micro-mobilității, însă alte state și metropole au luat măsuri radicale pentru a pune capăt acestui haos. Unul dintre cele mai drastice exemple este cel al Parisului, unde, în urma unui referendum local organizat din cauza numărului uriaș de accidente și a parcării neregulamentare, autoritățile au interzis complet serviciile de trotinete electrice de închiriat. În alte țări europene, abordarea a fost una de integrare strictă și reglementare severă. În Germania, de exemplu, trotinetele electrice pot fi utilizate pe drumurile publice doar dacă au asigurare obligatorie de răspundere civilă, plăcuță cu număr de înregistrare și respectă limite clare de viteză tehnologic restrictionate. De asemenea, state precum Italia sau Singapore au introdus obligativitatea purtării căștii, vârste minime crescute și amenzi usturătoare identificate automat prin plăcuțele de înmatriculare speciale pentru micro-vehicule.
Pentru ca România să oprească această spirală a violenței din trafic și să prevină alte tragedii, soluțiile trebuie să treacă rapid din stadiul de dezbatere sterilă în cel de reformă legislativă fermă. În primul rând, introducerea unei plăcuțe de înregistrare sau înmatriculare simplificată pentru toate trotinetele electrice, atât cele private, cât și cele din flotele de închiriere devine o condiție obligatorie pentru responsabilizarea utilizatorilor și eliminarea anonimatului. În al doilea rând, cadrul legal trebuie actualizat prin introducerea obligativității deținerii unor cunoștințe de bază privind legislația rutieră sau a unui chestionar de atestare pentru minorii sau adulții fără permis de conducere, alături de impunerea asigurării RCA pentru daune cauzate terților. Fără reguli clare, fără identificare și fără controale riguroase din partea Poliției Rutiere, infrastructura deficientă a României va continua să fie teatrul unor conflicte violente, în care lipsa de viziune a statului este plătită direct cu siguranța și integritatea cetățenilor.