Scările Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București au redevenit marți un spațiu al manifestării publice, însă de data aceasta nu pentru un spectacol, ci pentru un protest determinat al artiștilor și personalului tehnic. Începând cu ora 14:30, comunitatea teatrală și-a exprimat opoziția fermă față de un nou proiect-pilot lansat de Ministerul Culturii, care vizează impunerea unei evidențe rigide a timpului de muncă, măsură considerată de protestatari drept o tentativă absurdă de a „norma” actul creativ după reguli de fabrică.
Punctul central al nemulțumirilor îl reprezintă Circulara nr. 766/2026, care introduce obligativitatea raportării zilnice, în scris, a activităților detaliate desfășurate de fiecare angajat. Actrița Monica Davidescu, una dintre figurile proeminente ale protestului, a explicat că măsura este nu doar nerealistă, ci și sufocantă din punct de vedere birocratic. „Munca artistică nu poate fi contorizată. Pregătirea unui rol presupune documentare, muncă de teren și un proces creativ continuu, care nu se rezumă la orele petrecute efectiv pe scenă”, a declarat aceasta, subliniind că volumul uriaș de formulare ce ar trebui verificate zilnic ar bloca activitatea unei instituții de calibrul TNB.
Artiștii atrag atenția că specificul meseriei lor implică un consum emoțional greu de cuantificat și un program care depășește adesea barierele convenționale ale celor 8 ore de lucru. Aceștia susțin că munca lor se desfășoară pe parcursul întregii zile, șase zile pe săptămână, iar transformarea lor în „scriitori de rapoarte” nu face decât să ucidă spontaneitatea și vitalitatea necesare culturii. În viziunea protestatarilor, noua directivă transformă managerii și directorii artistici în simpli supraveghetori administrativi, ignorând total natura vocațională a domeniului.
Manifestația de la TNB a beneficiat și de susținerea colegilor din alte instituții de spectacol, precum și a Federației Sindicatelor din Instituțiile de Cultură, toți cerând retragerea imediată a proiectului-pilot. Mesajul transmis Ministerului este unul de unitate: arta are nevoie de libertate de mișcare și de criterii de evaluare specifice, nu de o cronometrare forțată care riscă să transforme instituțiile de cultură în simple entități birocratice, deconectate de la realitatea procesului de creație.
