De Redactia 
Conflictul deschis dintre USR și sistemul judiciar capătă o turnură personală și explozivă, pe măsură ce campania ministrului Apărării, Radu Miruță, împotriva pensiilor speciale se lovește de acuzații de ipocrizie familială. În timp ce demnitarul îi etichetează drept „prostime” pe contribuabilii obișnuiți și condamnă privilegiile magistraților, detalii uluitoare ies la iveală despre parcursul profesional al tatălui său, Gheorghe Miruță. Fost judecător și președinte de tribunal, acesta este acuzat de avocata Ingrid Mocanu că ar beneficia el însuși de o pensie specială obținută în condiții dubioase, după o carieră în magistratură de doar 14 ani, restul vechimii fiind completat cu perioade în care a activat în structurile administrative ale regimului comunist.
Această dezvăluire aruncă o umbră de îndoială asupra integrității discursului reformist al actualei guvernări. Conform datelor prezentate, Gheorghe Miruță a fost numit judecător abia în 1996, prin decret prezidențial, după ce anterior fusese secretar de consiliu popular și jurisconsult, funcții care i-ar fi fost ulterior echivalate ca „vechime în magistratură” printr-o decizie controversată a CSM din 2010. Mai mult, scandalul se extinde și asupra averii familiei, ministrul fiind vizat de întrebări privind o vilă din Târgu Jiu, construită pe un teren concesionat de la primăria PSD și donată fiului înainte de a fi recepționată oficial, detaliu care apare în declarația de avere a demnitarului CSAT.
Situația tatălui ministrului Miruță devine astfel un studiu de caz perfect pentru vulnerabilitățile sistemului pe care premierul Ilie Bolojan încearcă să îl reformeze. Ironia face ca Radu Miruță să critice magistrații care „bagă mâna în punga comună” trăgând mai mulți bani decât au contribuit, în timp ce propriul său tată este dat ca exemplu de „sinecurist favorizat” care ar fi accesat beneficiile sistemului fără a respecta rigoarea vechimii efective în domeniu. Acest nou front deschis în spațiul public complică și mai mult eforturile USR de a trece legile privind tăierea pensiilor speciale, oferind magistraților vizați de reformă argumentul suprem: atacul politicului nu este unul principial, ci unul selectiv și marcat de dublu standard.
În acest peisaj dominat de acuzații de impostură și privilegii ascunse, credibilitatea USR este testată la maximum. Dacă reforma pensiilor speciale se împotmolește la CCR, iar restructurările administrative sunt blocate în curțile de apel, astfel de scandaluri de „familie” riscă să transforme întreaga agendă politică într-o simplă reglare de conturi între tabere. Într-o lume a „geometriei variabile”, unde alianțele se fac și se desfac rapid, electoratul rămâne să observe cum „prostimea” invocată de ministru continuă să susțină un sistem în care regulile par să se aplice doar celor care nu au pârghiile necesare pentru a le rescrie în interes propriu.