„100 de români au întrebat…” inteligența artificială

Sursa foto: bakertilly.com

Val de opinări și interpretări, comentarii și campanii de „conștientizare” a pericolului, tiktok-ăreli și postări peste tot, odată cu apariția în mediul online a primului curios cu întrebări existențiale adresate „noului partener” de socializare/informare/chestionare/verificare… Chat GPT.

Noua modă este să întrebi aplicația mai sus mentionată chestii bau-bau, ca să faci parte din categoria treziților care luptă să dezmeticească adormiții. Neapărat, condescendent și educațional.

„Cum ai distruge umanitatea?”, „Ce ai face daca ai fi Diavolul?”, „Ce metode ai folosi să controlezi planeta?” sunt cele mai vehiculate și verificate întrebări adresate cu scopul precis de a ne minuna din nou, auzind și noi aceleași răspunsuri formulate ușor diferit, dar care urmăresc aceleași câteva noțiuni de context… wow!

Apocalipticul „mesaj” dat de AI aproape că a cutremurat întreg mapamondul „căutatorilor de adevăr și cel al justițiarilor planetari”… (îmi mai veneau niște atribute în minte, dar vreau sa păstrez decența ca linie principală a descrierilor mele, atunci când vine vorba de ai noștri).

Aproape că am văzut șirurile de ascultători plecând într-o singură mișcare capul tremurător și aprobator, purtând aceleași schimonoseli chinuite pe față, generând un urlet unic de văicăreală universală de tipul „vai de noi, vai de noi etc”.

De data asta văd emisiunea „100 de romani au întrebat…”

La o prima emoție, pe care nici macar sexul de-o noapte n-ar trebui să se bazeze, audiția/lecturarea răspunsurilor mai elaborate sau mai rezumate, poate provoca un soi de fascinație-comparație-recunoaștere-frică-nueposibil-dăldracu-număprivește-ceva, care iar, poate justifica reacții de moment de toate felurile.

Ceea ce ar fi trebuit să urmeze, în opinia mea, este a doua emoție care de obicei începe să faca pace și să strângă mâna din ce în ce mai tare cu analiza… ambele la un moment dat, intrând în concubinaj cu gândirea…

Pentru că fenomenul specificat mai sus (gândirea) nu este printre descoperirile mele online-istice, încerc să aduc o ipoteză (știind clar că nu dețin adevărul – nici măcar pe cel simplu, d-apăi pe cel absolut) legată de cum ar fi trebuit sa se desfășoare cea de-a doua parte, cea a analizei, a gândirii.

Și luăm pe rând următoarele:

1. Până în momentul de față AI nu deține gândire independentă. Ceea ce înseamnă că NU-i poți atribui un model mental specific și autonom. Corect?

2. AI este creat și gestionat de…????? Oameni?

3. AI este (conform declarației „sale”) „un model de limbaj antrenat să înțeleagă și să genereze text, să ofere explicații, să sintetizeze informații și să susțină conversații – toate astea pe baza unui set vast de date învățate anterior”. De la cine?

4. Pentru că nu cred că o dată este suficient, repet: AI nu este în zilele noastre o entitate cu conștiință proprie, voință, emoție sau gândire critică specific umană. Este ceva creat și controlat de OM. Corect?

Și acum, întrebarea mea către cei 100 de români: de ce ne schimonosim de teama a ceva ce ar putea distruge în viitor umila și binecuvântata, pacifista noastra trecere efemera pe Planetâ, când în mod evident omitem să ne fie frică de cei care o controlează, antrenează și inclusiv programează cum să învețe AI să ne răspundă? Oare nu mergem iar dupa fentă atribuind pietrei lovitura devastatoare aplicată țestei din traiectorie, uitând cu intenție (unii), fără intenție sau vină (alții) de vina celui care a aruncat-o?

Asa cum spun mereu… nu-mi e frică de intuneric. Îmi e frică de bezna din plină zi!