De Redactia 
Sursa foto: ziarullumina.ro
Procesul de comasare administrativă a comunelor din România este una dintre cele mai urgente și structurale reforme de care țara are nevoie pentru a asigura sustenabilitatea financiară și modernizarea serviciilor publice. În prezent, arhitectura administrativă a mediului rural românesc este marcată de o fragmentare excesivă, moștenită și menținută în ciuda schimbărilor demografice masive din ultimele trei decenii. Peste 80% din comunele din România nu își pot acoperi cheltuielile de funcționare din veniturile proprii (impozite și taxe locale), depinzând în totalitate de alocările și transferurile de la bugetul central sau de la consiliile județene. Această dependență sufocă dezvoltarea locală, transformând administrația într-un aparat ineficient în care resursele financiare sunt consumate predominant pe salariile primarilor, viceprimarilor, aparatului de specialitate și ale consilierilor locali, în loc să fie direcționate către infrastructură, sănătate sau educație.
Pentru a proiecta o reformă funcțională și adaptată realităților românești, modelele europene consacrate, Germania, Franța și Italia oferă repere metodologice esențiale. Germania a derulat reforme teritoriale majore (Gemeindegebietsreform) atât în anii ’70 în vest, cât și după reunificare în landurile estice, stabilind praguri demografice minime (de regulă între 5.000 și 8.000 de locuitori per comună) sau promovând asocieri administrative consolidate de tip Verbandsgemeinde, în care comunele își păstrează identitatea culturală, însă serviciile de executare administrativă, achizițiile și gestiunea financiară sunt comasate complet. Franța, confruntată istoric cu un număr enorm de peste 36.000 de comune, a abordat problema pe două căi: prin stimularea parteneriatelor intercomunale de tip Établissement public de coopération intercommunale (EPCI), care gestionează integrat utilitățile, transportul și dezvoltarea economică și prin implementarea legii communes nouvelles, care oferă bonificații financiare substanțiale comunelor ce fuzionează voluntar. Italia, la rândul ei, a creat un cadru riguros de Unione di comuni și comasări directe (Fusione di comuni), acordând prioritate și finanțări suplimentare pe o perioadă de zece ani localităților care decid să se unească pentru a depăși pragul critic de eficiență.
Justificarea economică și matematică a comasării în România pleacă de la analiza costului fix per cetățean. În prezent, o comună sub 1.500 sau 2.000 de locuitori generează o cheltuială fixă disproporționată pentru aparatul primăriei. Prin comasarea a trei până la cinci comune mici într-o singură unitate administrativ-teritorială flexibilă, cu un prag al populației țintă de minim 5.000 – 8.000 de locuitori, numărul funcțiilor administrative de demnitate publică (primari, viceprimari) și al consilierilor locali scade direct cu 60% până la 75%. Reducerea cheltuielilor operative fixe eliberează resurse bugetare considerabile la nivel național și local. Mai mult, adevăratul câștig economic nu provine doar din economiile salariale direct măsurabile, ci din capacitatea fiscală creată: o comună comasată dispune de bugetul necesar pentru a asigura cofinanțarea proiectelor europene din PNRR și din fondurile de coeziune, capacitate pe care unitățile mici și falimentare din prezent nu o au.
Obiectivele fundamentale ale proiectului de comasare sunt profesionalizarea aparatului administrativ, creșterea capacității de absorbție a fondurilor nerambursabile, digitalizarea accelerată și crearea unor poluri rurale de dezvoltare capabile să atragă investiții private. Implementarea trebuie realizată etapizat, pe parcursul unui ciclu de tranziție de 3-4 ani, pentru a evita blocajele instituționale și teama populației. Prima etapă trebuie să facă posibilă stimularea financiară voluntară, un moratoriu pe o perioadă de 2 ani în care comunele care fuzionează primesc suplimentări de 20-30% la bugetele de investiții și prioritizare la proiectele naționale. Faza a doua trebuie să introducă pragul legal obligatoriu de populație și capacitate de autofinanțare, urmată de reorganizarea hărții administrative în baza unor criterii clare de accesibilitate geografică, conexiuni rutiere și bazine funcționale de muncă.
Un aspect crucial pentru succesul reformei este ca populația să nu resimtă comasarea ca pe o îndepărtare de stat sau o pierdere a accesului la servicii. În analiza de cost-beneficiu pentru cetățean, beneficiile majore includ accesul la servicii publice modernizate, drumuri mai bune, rețele extinse de apă, canalizare și gaz, transport public local reorganizat pe rute extinse și școli mai bine dotate. Principala temere a cetățeanului, distanța fizică mai mare până la centrul administrativ al noii comune, este complet abordabilă prin două instrumente moderne: e-guvernare integrată pentru eliberarea documentelor curente și transformarea vechilor primării în ghișee unice comunitare (birouri unice de teren). În aceste birouri din satele componente, un singur funcționar sau un ghișeu digital asistat poate prelua cererile, elibera adeverințe și oferi suport populației în vârstă sau mai puțin familiarizate cu tehnologia.
Impactul la nivel politic și administrativ va fi profund și, fără îndoială, va întâmpina rezistență din partea structurilor de partid locale, obișnuite cu distribuția de funcții și cu rețelele de clientelism politic construite în jurul primăriilor mici. Comasarea reduce numărul de primari și consilieri, eliminând nuclee de dependență politică și forțând partidele să propună candidați cu adevărate competențe de management public și viziune de dezvoltare teritorială. La nivel administrativ, efectul direct va fi transformarea birocrației rurale dintr-un mecanism pasiv de distribuire de ajutoare sociale și gestionare a subzistenței într-un motor proactiv de investiții, capabil să angajeze specialiști în urbanism, atragere de fonduri europene, mediu și dezvoltare comunitară.
O astfel de reformă administrativă nu este doar un exercițiu de eficientizare contabilă, ci pilonul central pentru reconstrucția durabilă a mediului rural românesc. Aliniind România la bunele practici europene și aplicând flexibilitate tehnologică pentru protejarea cetățenilor, comasarea comunelor va redistribui resursele naționale de la consum birocratic ineficient către investiții directe în calitatea vieții.