Sursa foto: facebook.com/NicusorDan.ro
Prăbușirea unei drone peste un bloc de locuințe din Galați a developat, în mai puțin de 24 de ore, o întreagă mașinărie de propagandă și interese financiare care funcționează la turație maximă. Dincolo de tragedia umană evidentă și de empatia firească față de victime, viteza uluitoare cu care aparatul de stat a livrat „vinovatul de serviciu” ridică semne de întrebare majore pentru oricine refuză să înghită pe nemestecate concluziile oficiale. În timp ce resturile aparatului de zbor încă fumegau printre dărâmături, la București și Kiev se scria deja cu certitudine verdictul, lăsând impresia unui scenariu geopolitic gata redactat, care aștepta doar pretextul potrivit pentru a fi pus în aplicare.
Marea enigmă tehnică începe la nivelul radarelor noastre. Ministerul Apărării Naționale a raportat că drona a fost detectată preț de doar 10 minute, apărând pe ecrane la ora 01:46 în zona Reni și dispărând la 01:56. Cu toate acestea, avioanele F-16 fuseseră trimise la interceptare încă de la ora 01:19, cu aproape o jumătate de oră înainte ca radarul să înregistreze vreo țintă. Această „premoniție” bizară a generalilor români ridică suspiciuni serioase: fie radarele naționale au orbecăit în întuneric, fie coordonatele incidentului erau anticipate. Mai mult, graba cu care MApN și Cotroceniul au decretat că drona este rusească de tip Geran-2, în doar câteva ore, fără timp fizic pentru o expertiză tehnică serioasă, amintește izbitor de incidentul din Polonia din 2022, unde acuzațiile pripite la adresa Moscovei s-au dovedit în final a fi erori ale apărării ucrainene.
Dincolo de neconcordanțele tehnice, incidentul a precedat afaceri strategice de sute de milioane de euro. Președintele Nicușor Dan nu a pierdut momentul și a cerut de urgență accelerarea programului SAFE, un proiect de 200 de milioane de euro pentru producția comună de drone cu Ucraina, în timp ce la Ministerul Cercetării s-au semnat pe bandă rulantă contracte pentru sisteme anti-dronă de ultimă generație. Această corelație directă între o dronă căzută și semnarea imediată a unor bugete uriașe ar putea induce ideea că agenda achizițiilor militare era stabilită, iar tragedia de la Galați a oferit doar justificarea emoțională perfectă în fața publicului pentru cheltuirea banilor statului fără licitații prelungite.
Pe plan extern și diplomatic, evenimentul a fost exploatat la maximum de oficialii de la Kiev și Bruxelles pentru a pune presiune pe continuarea asistenței militare. În timp ce ministrul ucrainean Andrii Sibiha și Ursula von der Leyen foloseau incidentul ca vector de imagine pentru a cere o implicare mai adâncă a României în logistica regională, Bucureștiul a reacționat disproporționat pe linie diplomatică, închizând consulatul Rusiei de la Constanța. Această izolare autoimpusă și fuga de dialog direct ar putea explica de ce liderii politici veniți în vizită la Galați au fost primiți cu huiduieli de localnici. Oamenii au taxat instinctiv folosirea panicii publice pentru a justifica decizii politice controversate, în timp ce siguranța reală a spațiului aerian rămâne o chestiune de noroc strategic.
