De Redactia 
Prezența președintelui Nicușor Dan la reuniunea informală a Consiliului European din Belgia a scos la iveală un blocaj diplomatic major: România este singura țară din regiune care refuză să dea un răspuns clar invitației repetate a Statelor Unite de a adera la „Consiliul pentru Pace”. Deși administrația Donald Trump a trimis invitații către 60 de state, forțându-le să se poziționeze fără echivoc pro sau contra noii viziuni americane, Bucureștiul a evitat un răspuns la prima solicitare, iar acum încearcă să condiționeze participarea. Nicușor Dan a declarat la castelul Alden-Biesen că decizia depinde de „statutul” pe care România l-ar avea în acest consiliu, cerând practic americanilor să modifice regulile de funcționare pentru ca țara noastră să nu fie doar un simplu observator.
Această atitudine de temporizare contrastează puternic cu reacțiile imediate ale vecinilor noștri. Ungaria lui Viktor Orbán și Bulgaria au răspuns pozitiv instantaneu, validând inițiativa lui Trump și securizându-și astfel relația cu noua administrație de la Casa Albă. Ezitarea României este interpretată drept un semn clar că președintele Nicușor Dan nu a primit „unda verde” de la Bruxelles pentru a se alinia proiectului american, fiind prins între presiunea Uniunii Europene de a menține o poziție comună și nevoia de a nu antagoniza cel mai important partener strategic transatlantic.
Încercarea președintelui de a pune condiții SUA pentru a modifica Carta Consiliului pentru Pace este văzută ca o manevră de a amâna un deznodământ inevitabil, însă timpul nu este de partea Bucureștiului. Într-un context în care Donald Trump folosește acest organism ca un test de loialitate pentru aliații internaționali, refuzul de a participa sau continuarea eschivei diplomatice riscă să izoleze România pe scena externă. Consecințele acestei lipse de asumare ar putea fi extrem de dure pentru actuala conducere de la București, având în vedere că Washingtonul a transformat aderarea la acest Consiliu într-o linie de demarcație între aliații de încredere și statele care prioritizează directivele birocratice ale Uniunii Europene în detrimentul parteneriatului cu SUA.