Ieri am fost la Cimitirul Militar Ghencea 3 pentru a înțelege mai bine fenomenul Ion Iliescu. Am transmis live pe Tik Tok timp de 2 ore de la intrarea în cimitir și de pe lângă garduri, deoarece accesul a fost interzis pentru presă și cetățeni. Comitetul care a organizat înmormântarea a calculat greșit interesul acordat acestui eveniment de către oamenii simpli. A schimbat în ultimul moment cimitirul de teama vandalizării mormântului, fără să ia în calcul că evenimentul a avut parte de un boicot național. De la președintele Nicușor Dan, fostul președinte Klaus Iohannis, la Petre Roman, Mircea Geoană, Sorin Grindeanu și până la ultimul cetățean, cu toții s-au lepădat de Ion Iliescu. USR-ul l-a atacat violent prin gurile de foc ale copiilor foștilor securiști. Oare de ce? Răspunsul e foarte simplu. Niciunul dintre ei nu dorește să își asocieze imaginea cu autorul moral a 1110 decese, deoarece Ion Iliescu a fost singurul om politic de neatins. Ceilalți s-au lepădat de Iliescu pentru a nu-și pune libertatea în pericol. Să nu uităm că Ion Iliescu a fost o resursă informativă nucleară. Un singur moment de sinceritate de-al lui în fața unui judecător ar fi umplut instantaneu o pușcărie. Oare nu cumva din acest motiv a fost internat la Spitalul SRI și nu la Spitalul Militar? Nu cumva din același motiv Nina Iliescu nu a participat la înmormântare, deși absența ei nu are absolut nicio justificare? Și tot din această cauză dispozitivul de securitate prezent la înmormântare a fost supradimensionat?
Fără să am acces la documentele oficiale, estimez că au fost mobilizate 100 de mașini ale Poliției și Jandarmeriei, 150-200 de polițiști și jandarmi, 50 de militari, totul pentru a-l păzi pe Iliescu de 50 de ziariști și de 50 de nostalgici comunisti sau simpli curioși. Toate străzile care duceau la cimitir au fost blocate, au fost montate garduri metalice, toate laturile cimitirului au fost păzite de jandarmi și polițiști înarmați. Adaug 5 autocare ale Brigăzii 30 Gardă, 5 camioane care au tractat cele 5 tunuri care au tras salve și cel puțin 10 mașini cu echipaje ale Poliției Militare.
Costurile înmormântării ar fi ajuns la 18000 de euro, în condițiile în care Guvernul Bolojan a produs un scandal uriaș prin propunerea fostului vicepremier Dragoș Anastasiu de a tăia ajutoarele de înmormântare pentru cetățeni.
Vor fi făcute publice aceste cheltuieli? În mod sigur nu.
Două vorbe despre Ion Iliescu. Dincolo de omul Ion Iliescu, rămân în urma omului politic Ion Iliescu 1110 cruci ale celor morți în Revoluție și Mineriada. Imaginați-vă o pădure de cruci în Cimitirul Militar Ghencea 3, toate ridicate în urma deciziei unei singure cruci. Pe majoritatea dintre ei îi regasiți la Cimitirul Eroilor Revoluției. România și-a schimbat cursul istoriei în 1989 printr-o lovitură de stat în care a curs sânge, apoi și-a improvizat un viitor printr-o democrație originală care a reciclat comuniști, i-a convertit și i-a înmulțit, generând clasa politică actuală care ne sufocă pentru a ne lua orice putere de a riposta. Justiția nu a avut forța de a-i judeca pe Ceaușescu și pe Iliescu, confirmând teoria conform căreia președinții sunt intangibili. Oricâte eforturi a depus Ion Iliescu pentru a se umaniza, în urma lui rămân faptele, iar poporul român l-a pedepsit întorcându-i spatele. Poate că aceasta este adevărata judecată pe care nu a reușit să o facă Justiția.
Am verificat informația conform căreia Ion Iliescu avea dosar de cercetare penală înainte de 1989 din cauza unui dig care s-a rupt la Galați. Deocamdată am doar două confirmări verbale, însă dacă informația este adevărată, atunci Revoluția din 1989 a fost un război personal cu Nicolae Ceaușescu pentru ca Iliescu să își salveze pielea? Securiștii bătrâni știu mai multe detalii și au început să vorbească.
Cei care au sărbătorit cu șampanie moartea lui Iliescu s-au cam bucurat degeaba. Dispariția lui nu încheie o epocă ci deschide una complet nouă în care hidrei i-au mai crescut câteva capete. Dar noi ce avem de făcut? Teoretic îndepărtarea de vulcan ne protejează de lavă, însă visătorii vor fi mereu în pericol să își ardă aripile. Din păcate, sau din fericire, numai Dumnezeu decide cine trebuie să zboare…
Știri de ultimă oră și editoriale
